Vă prezentam spăptămânile trecute o primă parte a unei ample analize prezentate de academicianul Lucian Albu, președinte al Consiliului Științific al Institutului de Studii Financiare (ISF), care vorbește despre ce va urma după criză și despre capacitatea economiei României de a ajunge din urmă țprile dezvoltate. Astăzi, vă oferim a doua parte a materialului, o analiză tehnică aprofundată privind convergența reală a României către nivelul din Zona Euro.
AICI puteți citi prima parte a materialului prezentat de academicianul Albu
O problemă specială legată de convergența reală este convergerearaportuluidintre PIB în PPS șicelîn euro curent(ca R). În perioada 2000-2017, distribuția acestui raport în UE (sub formă de cercuri negre mici) este prezentată în figura de jos, comparativ cu traiectoria teoretică albastră (sub formă de Rt). Un punct cheie este intersecția dintre linia verticală 100% pentru g% cu linia orizontală cu valoarea 1 pentru R.
Dinamicaraportului R în UE, 2000-2017
Convergența structurală în UE, 1991-2019 (% în Populația Ocupată)
Convergența structurală în UE, 1991-2019 (% în Valoarea Adăugată)
Convergență/divergență în profil regional
Derivat din teoria generală a sistemelor, în cazul unui sistem real (cum este UE, cuprinzând un număr mare de regiuni), o parte este dotată cu o eficiență superioară (mai mare decât nivelul mediu al sistemului), iar cealaltă parte se caracterizează printr-o eficiență inferioară (mai mică decât media). Prin urmare există câteva consecințe majore:
a) în interiorul celor două zone (separate de valoarea medie a PIB-ului pe locuitor) comportamentul poate fi complet diferit – în zona din stânga mediei (aceea cu eficiență inferioară) va predomina tendința de convergență accelerată către medie), iar în zona din dreapta mediei (aceea cu eficiență superioară) va predomina o tendință ușoară de divergență, eventual întreruptă de unele episoade de convergență;
b) distribuția este departe de una normală (pentru care comportamentul este linear);
c) în apropierea nivelului mediu comportamentul se poate schimba dramatic și rapid, aceasta putând fi o zonă de înaltă instabilitate, stabilitatea fiind caracteristică doar departe pe partea dreaptă a nivelului mediu.
Pe de-o parte, ca o regulă generală la nivelul UE, creșterea nivelului de dezvoltare economică este acompaniată de (sau generează) convergență în interiorul UE.
Pe de altă parte, ținând cont de nivelul regional, există cel puțin două forțe opuse în materie de convergență, depinzând de partea pe care o regiune se plasează la un moment dat față de media PIB-ului pe locuitor din UE sau echivalent, față de valoarea 1 a variabilei g.
Acestea sunt doar reguli generale la nivel de UE, compusă dintr-un număr de regiuni, ignorând nivelul de țară.
În cazul în care se are în vedere componența pe regiuni a fiecărei țări, corelația creștere economică – convergență se manifestă într-o manieră mult mai complexă. În acest ultim caz, UE trebuie considerată ca un sistem, o populație de țări, și fiecare țară, la rândul său, va trebui tratată ca un (sub) sistem de regiuni.
A se nota că, pentru oricare sistem cuprinzând o mulțime de componente, distribuția deviației relative de la valoarea medie se prezintă, ca alură generală, exact ca în figura de mai jos, unde sunt reprezentate cele 272 de regiuni ale UE în perioada ultimelor două decenii.
Deoarece la nivel individual (de regiune) această deviație este similară coeficientului de variație la nivelul sistemului, o notăm tot cu s% (exprimat ca procent), i fiind regiunile din UE și t anii: s = | y – yEU | / y.
Se observă, pe partea dreaptă a graficului (corespunzând valorilor înalte ale lui g%) un trend asimptotic către 1 (100 ca procent).
