Banii sunt în același timp o marfă dorită de noi toți, dar și o marfă *perisabilă*. Și asta nu pentru că s-ar strica, la propriu, ci pentru că se devalorizează.
La un moment dat, guvernatorul BNR Mugur Isărescu, povestea într-o conferință de presă despre faptul că, în urmă cu 30 de ani, în prima sa vizită în SUA, cu un dolar își permitea să cumpere un hamburger, un suc și o plăcintă (și îi mai rămâneau în buzunar 20 de cenți). Azi, aceleași produse, în același lanț fast-food, costă în total mai mult de 6 dolari americani!
Făcând un salt și mai mare în timp, în secolul al XIX-lea, tot în SUA, un soldat întors de pe front spunea: *înainte de război (n.a. Războiul Civil, 1861-1865) mergeam la piață cu un buzunar de bani și mă întorceam acasă cu o plasă de cumpărături. După război, merg la piață cu o plasă de bani și mă întorc cu cumpărăturile în buzunar*.
Concluzia: banii se devalorizează! Totodată e necesar să economisim, să punem deoparte bani albi pentru zile negre (pentru că timpul petrecut în câmpul muncii nu corespunde cu durata vieții)! Alegerea modului în care facem economisirea ține de fiecare dintre noi, de abilitățile matematice și de cunoștințele economice, dar și de capacitatea individuală de a ne asuma riscuri.
De la acest ultim element ar trebui să plecăm atunci când dorim să intrăm într-un ciclu de economisire-investire. Asta pentru că, abilități matematico-economice e clar că nu avem toți, iar flerul sau *simțul* pieței e și mai rar.
Instrumente de plasament în care să ne stabilim economiile sunt multiple: mergând în ordinea crescătoare a gradului de risc, avem certificate de trezorerie și obligațiuni, conturi de economii, depozite bancare, fonduri de investiții, fonduri de pensii, asigurări cu componentă investițională, acțiuni, produse derivate de investiții, criptoactive, etc. În paralel mai sunt și alte forme de investire: imobiliare, obiecte de artă, dar și o afacere personală.
Cum alegi planul de investiții
Alegerea fiecăruia se face, dincolo de apetitul pentru risc, în funcție de vârstă și de suma de care dispune (sau de care se poate dispensa din buget). Cu cât sumele sunt mai mari, cu atât îți poți permite să faci plasamente diversificate (pe principiul ouălor depuse în mai multe coșuri).
Din multitudinea aceasta de instrumente, analizăm puțin fondurile de investiții. Ele sunt recomandate atunci când nu ai nici timpul și nici cunoștințele necesare implicării într-o investiție mai complexă și pot oferi oportunități diverse și interesante, pliate pe profilul de risc al fiecăruia.
Cum funcționează acestea? Ca o mică afacere: o entitate financiară strânge bani de la mai mulți investitori, cărora le dă la schimb niște titluri de valoare, numite unități de fond. La rândul său, entitatea plasează banii în diferite instrumente financiare. În funcție de calitatea investiției, lunar, valoarea unităților de fond crește sau scade. Trebuie să menționăm că există mii de fonduri de investiții în piață și e aproape imposibil să nu găsești ceva potrivit profilul tău.
De ce e recomandabil să investești într-un fond? În primul rând pentru că îți lași banii pe mâna unor echipe de profesioniști al căror *main job* este să îi facă să se înmulțească. În al doilea rând, pentru că ai posibilitatea să accesezi profile de risc diferite, de la cel mai mic, la cel mai mare (cunoscut fiind și faptul că, orice randament/profit mai mare presupune și un risc mai mare). Nu trebuie să omitem din ecuație nici costurile mai mici (accesibilitate mai mare a produsului): una este să cumperi individual, spre exemplu acțiuni, cu sume mici, prin broker, și alta este să o facă un fond de investiții, cu sume mari și evident comisioane negociate.
Un ultim element ce recomandă acest instrument de investiții ar fi faptul că unitățile de fond pot fi lichidate rapid: altfel spus, dacă ai mâine nevoie de bani, poți vinde un număr de unități de fond și obține suma de bani necesară.
Aici se cuvine să facem o precizare: fondurile de investiții pot fi de tip deschis și respectiv închis. Primele permit subscrierea și vânzarea pe toată durata de viață a produsului. În ceea ce le privește pe celelalte, de obicei au o durată de viață prestabilită, o adresabilitate mai restrânsă și permit subscrierea și vânzarea doar la anumite termene și în anumite intervale.
Universul fondurilor deschise este și el extrem de variat, cuprinzând fonduri administrate în România sau fonduri doar distribuite în România. În funcție de profilul de risc, pot fi fonduri de *fix income* (monetare, de obligațiuni) care au politici de investire în instrumente cu venit fix, fonduri de acțiuni care investesc preponderent în acțiuni cotate pe bursa din România și pe cele internaționale, dar și diversificate, care combină în diferite proporții plasamentele anterior amintite (în funcție de centrul de greutate, acestea sunt defensive, echilibrate, dinamice sau flexibile).
Înapoi la cifre
Dar să ne întoarcem puțin la cifre, pentru că ele dau cea mai elocventă analiză. Una peste alta, inflația, cea care erodează valoarea banilor, exprimată ca medie a ultimilor zece ani, este undeva la 4% pe an. Așadar, pentru ca valoarea banilor economisiți în 2014 să se fi păstrat, ar fi trebuit să fie plasați în instrumente care să aducă un randament anual de peste 4%. Conform calculelor proprii, pe baza datelor Asociației Administratorilor de Fonduri, investițiile în fonduri de Fix Income au avut în intervalul 2014-2023 un randament mediu anual de 4,1%, cele diversificate 24,6%, iar cele de acțiuni 28,8%. Așadar, toate, judecate pe termen lung, au conservat și chiar multiplicat valoarea economiilor.
Vă întrebați de ce 10 ani, probabil? Pentru că orice judecată privind investițiile trebuie făcută pe termen lung. Iar cel mai potrivit e să luăm în calcul durata unui ciclu economic, care să includă atât anii de boom economic cât și pe cei de recesiune/depreciere. O judecată, cel puțin în ceea ce privește investițiile, pe un termen mai scurt de 5 ani e irelevantă și poate aduce pierderi celor tentați să iasă dintr-un proces investițional, la orice temere mai mare sau mai mică.
Putem încheia acestă analiză pentru investiții cu o declarație recentă a președintei Nasdaq, Adena Friedman (ea se referă la burse, dar e la fel de oportună pentru tot segmentul investițional): ”Învățați în pași mărunți, plasând sume mici de bani sau chiar utilizând platforme unde nu trebuie să folosești bani reali! Pe măsură ce fiecare devine mai implicat și mai educat, poate începe să își asume mai multe riscuri și apoi să câștige mai multă încredere.” Și să câștige și mai mulți bani, în mod implicit. Însă nu trebuie să uităm faptul că, oricât de multe sfaturi am primi, decizia finală și costurile sau câștigurile ne privesc tot pe noi, investitorii individuali.
Norel Moise este contributor al Studii Financiare și redactor șef la revista Piața Financiară