Autorul materialului Mohamed A. El-Erian, președintele Queens’ College de la Universitatea din Cambridge, este profesor la Wharton School a Universității din Pennsylvania.
Timp de decenii, China a oferit un exemplu strălucitor al modului de a valorifica globalizarea pentru a accelera creșterea și dezvoltarea economică internă. În zilele noastre, totuși, țara riscă să devină un exemplu de avertisment cu privire la gestionarea greșită a trecerii globalizării de la un benefic vânt din spate la un perturbator vânt care bate din față. Deși problemele recente ale economiei chineze au unele caracteristici unice, ele ilustrează provocările de creștere cu care se confruntă multe țări dezvoltate și în curs de dezvoltare. Ele arată, de asemenea, că, deși creșterea economică nu este totul, nu poți rezolva nimic fără ea.
Pentru China, anul acesta ar fi trebuit să fie anul unei robuste redresări economice. În schimb, în ultimele zile mulți analiști au fost forțați să-și revizuiască încă o dată previziunile privind creșterea chineză și este posibil ca și mai mulți să le urmeze exemplul. Trei factori principali pot fi considerați cauza unei astfel de perspective.
În primul rând, după cum arată cele mai recente date comerciale, economia globală nu mai susține dinamica creșterii interne a Chinei. În iunie, exporturile chineze au scăzut cu 12,4% (în dolari), iar importurile au scăzut cu 6,8%, mult mai rău decât prognoza consensuală privind o scădere cu 10% a exporturilor și o scădere cu 4,1% a importurilor. Aceste cifre dezamăgitoare sunt rezultatul creșterii lente a cererii în Europa și în alte părți și al restricțiilor sporite împotriva Chinei, în special ale celor impuse de Statele Unite, care au creat un ciclu de auto-întărire ce a diminuat și mai mult perspectivele de creștere ale țării.
În al doilea rând, autoritățile chineze par să fie fragmentate între două abordări distincte de stimulare a economiei, rezultând într-un răspuns politic destul de indecis. În timp ce guvernul pare înclinat să revină la măsurile de stimulare de sus în jos pe care le-a folosit în trecut, implementarea efectivă a fost limitată, din cauza preocupărilor legate de exacerbarea ineficiențelor și de împiedicarea deflației în curs și, în general, ordonată a bulelor datoriilor în anumite sectoare. În schimb, atât de necesara alternativă de a dezlănțui dinamismul economic de jos în sus este constrânsă de considerente politice interne, lăsând China blocată în mijlocul confuziei. Între timp, provocările de politică internă sunt agravate de factori structurali, inclusiv îmbătrânirea populației, șomajul ridicat în rândul tinerilor și resursele rămase pentru efecte de stimulare excesivă.
În al treilea rând, eliminarea restricțiilor de lungă durată zero-COVID nu a condus la o creștere uniformă a cererii pentru gospodării, afaceri și proprietate. În schimb, procesul a fost inegal și mai slab decât previziunile consensului. În timp ce PIB-ul a revenit cu 6,3% în al doilea trimestru, creșterea a scăzut sub ritmul de 7,1% pe care îl așteptau analiștii. Având în vedere că creșterea în Europa și SUA este probabil să rămână redusă în viitorul previzibil, iar economia globală încă se clatină sub impactul celui mai agresiv val de majorări ale ratelor dobânzilor de către băncile centrale din economiile avansate în câteva decenii, China nu poate conta pe globalizare pentru a-și salva deja slăbitul model de creștere economică. Pe măsură ce companiile încearcă să-și diversifice lanțurile de aprovizionare departe de China, afluxurile de investiții străine directe au fost, de asemenea, limitate. Mai mult, este mai probabil ca restricțiile comerciale și de investiții determinate de geopolitic să crească ca răspuns la preocupările privind securitatea națională a SUA.
În loc să caute salvarea la cererea externă, China trebuie să-și concentreze accentul pe sursele interne de creștere economică robustă și durabilă. Aici, punerea în aplicare a politicii a întârziat, nereușind să se potrivească cu retorica liderilor politici. În mod similar, cadrul de politică industrială al țării nu a găsit încă echilibrul corect între directivele la nivel macro și asigurarea unei autonomii operaționale suficientă la nivel micro.
Pentru a evita capcana cu venituri medii care a captat în mod repetat economiile emergente, China trebuie să evite inconsecvența politicilor. Acestea fiind spuse, și cu doar o mică mână de excepții, este dificil să se indice ca exemplu vreo economie considerabilă care a reușit să se sustragă acestei capcane în ultimele decenii. În timp ce China reprezintă un exemplu special de strategii de creștere „mediocră-confuză”, nu este singura țară în pericol de a cădea într-o capcană a creșterii. Atât țările dezvoltate, cât și cele în curs de dezvoltare se confruntă cu un risc similar de stagnare economică sau, mai rău, de regres.
Cu excepția SUA, puține economii importante din punct de vedere sistemic au recunoscut importanța împrospătării cuprinzătoare a strategiilor lor de creștere. Și chiar și în SUA, unde acțiunile guvernamentale recente s-au concentrat pe generarea unei creșteri mai mari și mai durabile, procesul este încă susceptibil de a fi perturbat de o altă eroare de politică a Rezervei Federale.
În ultimii doi ani, Gordon Brown, Michael Spence, Reid Lidow și cu mine am discutat despre strategii care ar permite guvernelor să ofere creșterea incluzivă, robustă și durabilă necesară pentru a satisface nevoile și aspirațiile cetățenilor lor. Rezultatele acestor deliberări sunt prezentate în viitoarea noastră carte “Permacrisis: A Plan to Fix a Fractured World” (Permacriza: un plan pentru a repara o lume fracturată”, n.trad.), care va fi publicată în septembrie.
Viziunea noastră este simplă. Prin adoptarea unei abordări tip „formă restrânsă”, am identificat un set gestionabil de acțiuni concentrate pe trei domenii cheie: reproiectarea modelelor de creștere stagnante și din ce în ce mai ineficiente, îmbunătățirea managementului economic intern și îmbunătățirea coordonării politicilor globale și a răspunsurilor. Credem cu fermitate că un set detaliat de măsuri realiste și aplicabile ar putea inversa evoluțiile seculare îngrijorătoare, inclusiv scăderea creșterii și a productivității, creșterea inegalității și fragilitatea financiară sporită.
Descoperirile noastre s-ar putea aplica nu numai Chinei și altor țări în curs de dezvoltare, ci și marilor țări dezvoltate ale lumii, ale căror stare de rău internă și angajament global slab subminează bunăstarea lor economică și socială și stabilitatea sistemului internațional. În ciuda greșelilor de politică care ne-au pus lumea pe cursul actual, acum avem ocazia să luăm în considerare lecțiile din trecut și prezent și să trasăm o cale mai promițătoare pentru generațiile viitoare.
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic.roljvh
Drepturi de autor: Project Syndicate, www.project-syndicate.org