În urmă cu câteva luni creșterea inflației era încă privită de mulți drept o piedică ușoară în calea altfel lină către redresarea economică și ieșirea din pandemia de Covid-19.
A fost o presupunere prostească și naivă. Vedem astăzi cum inflația s-a transformat într-un nor întunecat și amenințător, care s-ar putea transforma în orice moment într-o furtună perfectă ce ar spulbera deopotrivă economiile firmelor și ale populației și ar adânci și mai mult datoriile private și publice.
Economia globală continuă să se confrunte cu provocări abrupte, accentuate de invadarea Ucrainei, de criza costului vieții cauzată de presiunile inflaționiste persistente și în creștere și de încetinirea ritmului economic din China. Economia este astăzi guvernată de o puternică incertitudine: a accelerat deja creșterea prețurilor și – pe cale de consecință- a urcat și ratele dobânzilor și a agravat creșterea volatilității pe piețele de mărfuri și pe piețele financiare. Există tulburări majore pe piețele cripto, riscurile cibernetice proliferează, iar impactul schimbărilor climatice (dacă mai pasă vreunui guvern de chestiunea asta) continuă să se facă simțit pe tot globul. Condițiile economice globale s-au înrăutățit, perspectiva macroeconomică este neclară pentru multe state, iar inflația ridicată pare a deveni un regim de lucru pe termen lung foarte posibil.
Economia reală și populația vor trebui să facă față unor riscuri cumulate la adresa stabilității lor financiare, riscuri izvorâte tocmai din incertitudinea care guvernează perspectiva economică. Șocurile din piața energiei energetice, inflația galopantă și tensiunile geopolitice persistente forțează reglementatorii de piețe financiare să fie cât mai atenți la asigurarea stabilității macroeconomice și financiare. Autoritățile de reglementare și băncile centrale se concentrează acum pe creșterea rezistenței piețelor financiare oriunde este posibil; din ce în ce mai des și din ce în ce mai mult se aude – în mod absolut firesc – nevoia de politici naționale protecționiste și intervenții de reglementare macro-prudențiale. Băncile centrale au încercat să răspundă atacului inflației scumpind costul banilor (crescând ratele dobânzilor).
Dar, așa cum arăta un recent raport al FMI, factorii politici au nevoie de mână fermă în decizii și mai ferme de protejarea a economiilor țărilor lor, în timp ce norii de furtună se adună peste economia globală. Compromisurile politice pentru a aborda criza costului vieții au devenit mai dificile pe măsură ce riscurile negative rămân ridicate: potrivit analizei FMI, riscul de calibrare greșită a politicii monetare, fiscale sau financiare a crescut brusc pe fondul incertitudinii ridicate și al fragilității economice tot mai mari.
Autoritățile de reglementare naționale și globale monitorizează cu atenție gama largă de provocări potențiale la adresa stabilității financiare, în timp ce statele încep să-și pună în aplicare strategiile de redresare. Speranța lor este de a reconstrui o anumită marjă de manevră a politicii macro-prudențiale acolo unde este fezabil în contextul condițiilor economice interne. Dar unii comentatori sunt de părere că, deși coordonarea eforturilor între diversele organisme supra-naționale este esențială pentru succesul în abordarea riscurilor la adresa stabilității financiare globale, există unele indicii că acest lucru poate să nu fie atât de simplu. Condițiile din fiecare mediu geopolitic și economic național impun din ce în ce mai mult măsuri de protecție specifice.
Recent, președintele Autorității de Supraveghere Financiară din România, Nicu Marcu a avertizat cu privire la coordonarea între autoritățile de reglementare și actorii financiari, ca fiind o prioritate comună în recunoașterea și definirea în timp util ale noilor provocări, riscuri și vulnerabilități asociate piețelor financiare. Președintele ASF sublinia că, pentru a putea fi luate decizii financiare sănătoase, în interesul acționarilor și în scopul dezvoltării sustenabile a economiei naționale, “este nevoie de o doză de “patriotism economic” în ceea ce privește susținerea pieței de capital și în orientarea investițiilor către active solide din economia națională.
În concluzie, majoritatea analiștilor economici văd că la orizont se strâng nori negri anunțând furtună grea. Și, pe măsură ce economia globală se îndreaptă spre acest orizont, factorilor de decizie naționali li se cere să ia măsurile potrivite pentru protejarea stabilității financiare.
