Este clar că în materie de economisire și educație financiară s-a creat deja o literatură întreagă, care poate fi găsită și în paginile cărților și pe Internet.
Toate sfaturile se pot găsi cu un singur click. Totul pleacă de la economisirea unui fond de urgență care ar trebui să aibă între trei și șase salarii lunare. Alți experți susțin că fondul de rezervă ar trebui să aibă o valoare egală cu nivelul cheltuielilor strict necesare pe o perioadă cuprinsă între șase luni și un an.
Nuanța este destul de clară și anume cheltuielile curente absolut necesare sunt mai mici decât salariul, pentru că ele includ doar plățile cu chiria, cu abonamentele la serviciile digitale, cu facturile lunare și, bineînțeles, cu alimentele. Utilitatea unui fond de urgență este aceea că în cazul în care intervine un element neprevăzut, precum pierderea locului de muncă sau o problemă medicală, să existe sumele necesare menținerii unui nivel de trai apropiat de perioada în care se încasau veniturile din salariu.
Regula 50/30/20. Regula arată cum ar trebui împărțite veniturile câștigate lunare. Respectiv, 50% ar trebui alocate cheltuielilor curente, 30% pentru așa-numitele dorințe și 20% pentru economii și investiții. Regula are nevoie de o serie de explicații.
Astfel, cheltuielile uzuale (curente) înseamnă doar acele sume care sunt plătite pentru traiul zilnic. Literatura de specialitate oferă mai multe exemple despre cum aceste cheltuieli pot fi ținute sub control sau chiar reduse.
„Finanțarea” dorințelor este un capitol aparte. Aici este vorba despre petrecerea timpului liber și achizițiile de bunuri asociate ideii de relaxare. Mai exact, cele mai mari cheltuieli sunt făcute cu articolele de îmbrăcăminte, de încălțăminte sau cele cosmetice. Sunt micile „obiecte de lux” pe care nu ne putem abține să le cumpărăm. În opinia mea, o dovadă de înțelepciune și de voință este reducerea bugetului alocat dorințelor până la o cotă de 15%-20% din venituri, dar, desigur, pentru acest lucru este nevoie de un pic de spirit de ascet.
Economii și investiții – 20% din veniturile lunare. Nu este deloc simplu să se reușească atingerea acestui procentaj. În primul rând, pentru că experții trag un semnal de alarmă spunând că economisirea este mai întâi de toate o problemă psihologică. Adică, oamenii trebuie să depășească ideea că păstrând bani deoparte se pedepsesc pe ei înșiși. Este ca și cum ar renunța la un drept pe care îl au.
În al doilea rând, există în rândul publicului larg o confuzie cu privire la cheltuieli, investiție și economie. Rezumând se poate defini în felul următor: cheltuielile sunt plăți făcute pentru a asigura traiul zilnic. Atât și nimic mai mult.
Investițiile sunt cheltuielile făcute cu bunuri care își vor crește valoarea într-un viitor mai apropiat sau îndepărtat sau care pot să „producă” bani încă de la momentul achiziției. De exemplu, o proprietate imobiliară este o investiție, o mașină este o cheltuială. O colecție filatelică poate fi o investiție, o mașină de epocă poate fi și ea o investiție.
Economiile sunt banii puși deoparte. Literatura de specialitate îi îndeamnă pe cei care au forța psihică și materială să economisească lunar să înțeleagă că se plătesc mai întâi pe ei, adică să pună deoparte sumele economisite și apoi „să dea drumul” la cheltuielile curente. Desigur, după ce economiile capătă consistență (se strâng sumele păstrate pe parcursul a câteva luni) ele ar trebui transformate din cash într-o variantă mai eficientă, care să aducă un randament. Astfel, banii strânși ar trebui puși într-un depozit bancar, într-un fond de investiții sau, în funcție de sumă, către pilonul trei facultativ de pensii sau chiar către acțiuni cotate la Burse. Nu în criptomonede.
Să ne întoarcem la cheltuielile curente. Cum se pot controla? Exemplele sunt clasice. O listă zilnică de cheltuieli este aproape indispensabilă, pentru că o consultare a listei va ajuta la descoperirea unor cheltuieli inutile sau parțial justificate. O listă poate ajuta la reducerea cheltuielilor, iar ajustarea cheltuielilor uzuale este esențială, pentru că înseamnă posibilitatea mutării unor sume de la cheltuieli la economisire sau investiții. De exemplu, pare atât de simplu să se înlocuiască transportul zilnic cu mașina personală cu cel public. Este, fără îndoială, o sursă importantă de reducere a cheltuielilor curente, dar, cu adevărat, cine o poate face?
Sfaturile sunt deja de notorietate. Achiziția unui bun de la capitolul dorințe ar trebui amânată cu o zi, pentru a ne lămuri cu noi înșine dacă avem cu adevărat nevoie de acel produs. Campaniile de marketing sunt esențiale pentru decizia de cumpăra un bun de folosință îndelungată sau chiar produse alimentare sau de igienă, de uz curent. Promoțiile sunt peste tot (atenție la cele false!) și sunt utile celor care își doresc să își eficientizeze cheltuielile.
Un alt sfat de urmat este plata datoriilor la timp. Fie că este vorba despre facturi la utilități sau rata creditului, toate acestea sunt purtătoare de penalități, iar amânarea plății este doar un fals avantaj. De fapt, plata la scadență oferă certitudinea că nu veți fi obligați să plătiți mai mulți bani pe același serviciu.
Câteva concluzii. Faceți economii, reduceți cheltuieli, dar nu cădeți în extrema cealaltă. Nu faceți o obsesie din scăderea cheltuielilor. Păstrați-vă echilibrul, pentru că în viață echilibrul este chiar mai important decât banii.
Economiile sunt și o problemă psihică. Așa spun specialiștii și nu avem niciun motiv să nu îi credem. În fine, marea problemă este că în România sunt salarii prea mici, pentru a putea pune ceva deoparte. Pot înțelege acest lucru. Dar, de aceea, înainte de a vă antrena pentru economisire este absolut necesar să vă pregătiți profesional pentru a câștiga mai mulți bani. Este esențial. După aceea, veți învăța și veți reuși să și economisiți.
