Mohamed A. El-Erian, președinte al Colegiului Queens de la Universitatea din Cambridge, este profesor la Wharton School a Universității din Pennsylvania și autorul cărții The Only Game in Town: Central Banks, Instability, and Avoiding the Next Collapse (Random House, 2016)
La aproape doi ani de la criza actuală a inflației, conceptul de „inflație tranzitorie” revine pe măsură ce șocurile de aprovizionare legate de COVID se disipează.
Acest lucru vine într-un moment în care este extrem de important să rămânem cu mintea deschisă la traiectoria inflației, inclusiv prin evitarea unei narațiuni tranzitorii prea simplificate care riscă să ascundă problemele reale cu care se confruntă economia SUA.
„Tranzitoriu” este o noțiune reconfortantă care sugerează un fenomen reversibil, de scurtă durată. În mod critic, conceptul elimină nevoia de a ajusta comportamentele. La urma urmei, dacă teama de inflație este doar temporară, cel mai bun mod de a-i face față este pur și simplu să ne așteptăm la ea (sau, pentru a folosi un termen de politică și de piață, „să privim prin ea”). De aceea această narațiune este deosebit de periculoasă. Încurajând automulțumirea și inerția, ar putea exacerba o problemă care e deja serioasă și ar putea face lucrurile mai greu de rezolvat.
Răspunsul inițial al Rezervei Federale a SUA la creșterea inflației este un exemplu. În 2021, cea mai puternică și mai influentă bancă centrală din lume s-a grăbit să caracterizeze creșterea inflației ca fiind tranzitorie. A menținut și întărit această abordare chiar și după ce datele au fost împotriva ei, prea mult timp refuzând o schimbare de politică. Caracterizarea greșită dar repetată a Fed a întârziat răspunsurile politice cruciale într-un moment în care persistența inflației începea să influențeze stabilirea prețurilor corporative și cererile salariale ale lucrătorilor. Drept urmare, Fed nu numai că și-a pierdut credibilitatea, dar a provocat și dureri inutile milioanelor de gospodării americane, în special segmentelor cele mai vulnerabile ale populației.
În timp ce câțiva economiști nu au renunțat niciodată la teza inflației tranzitorii, marea majoritate și-a dat deja seama anul trecut că a fost o eroare analitică și de politică regretabilă. De asta avem astăzi nedumeriri cu privire la reapariția acestei narațiuni. Un articol recent din Politico a remarcat că „Există, de asemenea, cel puțin unele motive să credem că [economiștii și factorii de decizie] care au dat asigurări [americanilor] că inflația va fi tranzitorie, inclusiv președintele Fed, Jerome Powell, ar fi putut avea un fel de dreptate, deși perioada tranzitorie a fost doar mai lungă și mai urâtă decât se aștepta”.
Acest lucru este regretabil. Nu numai că forțează o dimensiune temporală pe un concept inerent comportamental, dar ignoră și faptul că răspunsul greșit inițial al Fed a forțat-o să intre în una dintre cele mai agresive serii de majorări ale ratei dobânzii de până acum, incluzând cele patru creșteri consecutive cu 75 puncte de bază. Mai mult, în timp ce inflația din SUA a încetinit, este periculos să sugerăm că am lăsat problema în urmă.
Privind spre restul anului și începutul lui 2024, trei posibilități ies în evidență pentru mine. Prima este dezinflația ordonată, cunoscută și de critici sub denumirea de „dezinflație impecabilă”. În acest scenariu, inflația continuă să scadă în mod constant spre ținta de 2% a Fed, fără a afecta creșterea economică și locurile de muncă din SUA. Dinamica implică în primul rând o piață a muncii care evită creșterile excesive ale salariilor, continuând să ancoreze o activitate economică puternică. Având în vedere ce se mai întâmplă în economie, aș pune probabilitatea acestui scenariu undeva la 25%.
Al doilea scenariu este unul în care inflația devine “lipicioasă”. Rata inflației continuă să scadă, dar apoi rămâne blocată la 3-4% în a doua jumătate a acestui an, deoarece prețurile mărfurilor încetează să scadă, iar inflația serviciilor persistă. Acest lucru ar forța Fed să aleagă între zdrobirea economiei pentru a reduce inflația la ținta de 2%, ajustarea ratei țintă pentru a o face mai consistentă cu schimbarea condițiilor de aprovizionare sau așteptarea să vadă dacă SUA pot trăi cu 3-4% inflație stabilă. Nu știu ce ar alege Fed într-un astfel de caz, dar aș pune probabilitatea unei astfel de “inflații lipicioase” la 50%, așa că sper că a gândit acest scenariu.
În cele din urmă, există posibilitatea a ceea ce putem numi „inflație U”: prețurile cresc din nou la sfârșitul acestui an și în 2024, deoarece o economie chineză complet recuperată și piața puternică a forței de muncă din SUA determină simultan inflația persistentă a serviciilor și prețurile mai mari la bunuri. Aș cota probabilitatea acestui rezultat la 25%.
Nu este vorba doar despre mai multe scenarii fără ca unul singur să domine. Este vorba și despre probabilități care trebuie privite cu prudență. Fostul secretar al Trezoreriei american Lawrence H. Summers a surprins bine starea de spirit dominantă în rândul multor economiști: „Este dificil de citit o economie, pe cât îmi amintesc”, a spus el recent.
Acest sentiment de incertitudine este evident în perspectivele pe termen scurt pentru activitatea economică, prețurile și politica monetară, precum și schimbările structurale pe termen lung, cum ar fi tranziția către energie curată, reconectarea lanțurilor globale de aprovizionare și natura în schimbare a globalizării. Tensiunile geopolitice crescute joacă, de asemenea, un rol.
Orice s-ar întâmpla, cel mai rău lucru pe care îl putem face este să cădem înapoi în complezență. Powell, după ce a susținut „inflația tranzitorie” pentru prea mult timp, avertizează acum împotriva acesteia. „Acolo a fost o așteptare ca [inflația] să dispară rapid și fără durere și nu cred că este deloc garantat”, a spus el recent. „Cazul de bază, pentru mine, este că va dura ceva timp. Și va trebui să facem mai multe creșteri de tarife…”
Narațiunile economice simpliste, în special cele reconfortante care îi atrag pe cei care caută comenzi rapide, adesea induc în eroare mult mai mult decât luminează. Acesta a fost cazul narațiunii tranzitorii despre inflație care, deși a fost discreditată în 2021-2022, acum reapare. Este și cazul celor care prevăd cu un grad ridicat de încredere o recesiune din SUA (nu sunt în acea tabără), doar pentru a o respinge ca „scurtă și superficială” pentru a-și recâștiga zona de confort economic.
