Deși obligatorie și reglementată special prin lege, asigurarea de răspundere civilă auto (RCA) este, totuși, o asigurare vândută de societăți private, motiv pentru care include proprietățile oricărei asigurări. Printre acestea și excluderile, adică situațiile în care societatea de asigurări nu va plăti despăgubirea.
Situațiile în care asigurătorul nu va plăti despăgubirea sunt clar definite în legea 132/2017, a asigurărilor auto. Poate cea mai importantă dintre aceste prevederi este aceea care spune că șoferul vinovat nu va beneficia nici de acoperirea daunelor materiale și nici de plata eventualelor costuri generate de vătămări corporale, iar familia sa nu va fi compensată în caz de deces. Este practic, esența RCA, care este o asigurare de răspundere, cu puternic caracter social, menită să acopere daunele provocate terților, preluând în același timp eventualele responsabilități financiare ale șoferului asigurat. Totuși, pentru a fi complet acoperit, este recomandabil ca cei care conduc să încheie, de exemplu, o asigurare de accident, care să vină în completarea RCA.
Când nu va plăti asigurătorul dauna RCA, potrivit legii:
a) cazurile în care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civilă, dacă accidentul a fost produs:
(i) într-un caz de forţă majoră;
(ii) din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate;
(iii) din culpa exclusivă a unei terţe persoane, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 11 alin. (3) lit. d);
b) prejudiciile produse bunurilor aparţinând conducătorului vehiculului răspunzător de producerea
accidentului, precum şi cele produse ca urmare a vătămării corporale sau decesului acestuia, indiferent
cine solicită aceste despăgubiri;
c) în următoarele situaţii:
(i) prejudiciile au fost produse bunurilor aparţinând persoanelor fizice sau persoanelor juridice, dacă au
fost provocate de un vehicul asigurat RCA, aflat în proprietatea ori utilizat de aceeaşi persoană fizică sau
juridică şi care este condus de un prepus al aceleiaşi persoane juridice ori de o altă persoană pentru care
răspunde persoana fizică sau persoana juridică;
(ii) bunul avariat şi vehiculul asigurat fac parte din patrimoniul comun al soţilor;
(iii) bunul avariat este utilizat de proprietarul vehiculului asigurat, care a produs dauna;
d) prejudiciile cauzate în situaţiile în care nu se face dovada valabilităţii la data accidentului a asigurării
RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere;
e) partea din prejudiciu care depăşeşte limitele de răspundere stabilite prin contractul RCA, produs în
unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate şi de numărul persoanelor
răspunzătoare de producerea prejudiciului;
f) amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul, utilizatorul sau
conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului;
g) cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului
asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluţionat şi
latura civilă;
h) sumele pe care conducătorul vehiculului răspunzător de producerea prejudiciului este obligat să le
plătească proprietarului sau utilizatorului care i-a încredinţat vehiculul asigurat, pentru avarierea ori
distrugerea acestui vehicul;
i) prejudiciile produse bunurilor transportate, dacă între proprietarul sau utilizatorul vehiculului care a
produs accidentul ori conducătorul auto răspunzător şi persoanele prejudiciate a existat un raport
contractual la data producerii accidentului;
j) prejudiciile produse persoanelor sau bunurilor aflate în vehiculul cu care s-a produs accidentul, dacă
asigurătorul RCA poate dovedi că persoanele prejudiciate ştiau că vehiculul respectiv era furat;
k) prejudiciile produse de dispozitivele sau de instalaţiile montate pe vehicule, atunci când acestea
sunt utilizate ca utilaje ori instalaţii de lucru, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;
l) prejudiciile produse prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi de descărcare,
acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;
m) prejudiciile produse ca urmare a transportului de produse periculoase: radioactive, ionizante,
inflamabile, explozive, corozive, combustibile, care au determinat sau au agravat producerea
prejudiciului;
n) prejudiciile cauzate prin utilizarea unui vehicul în timpul unui atac terorist sau război, dacă
evenimentul are directă legătură cu respectivul atac ori război.
