Refacerea de după 2012 s-a realizat cu sacrificii mai ales la nivelul populației și al firmelor; dar, mânată de un consum exacerbat, creșterea economică de după 2012 i-a adus României eticheta de “tigru al Europei”, viteza avansului fiind una record în comparație cu rata de creștere economică a celorlalte state membre.
Criza economică izbucnită în 2008 a tras înapoi economia autohtonă preț de câțiva ani buni. Refacerea de după 2012 s-a realizat cu sacrificii mai ales la nivelul populației și al firmelor; dar, mânată de un consum exacerbat, creșterea economică de după 2012 i-a adus României eticheta de “tigru al Europei”, viteza avansului fiind una record în comparație cu rata de creștere economică a celorlalte state membre. Totuși, criza pornită în 2008 ne-a dat peste cap serios, mai ales și pentru faptul că nimeni din societatea post comunistă nu era pregătit pentru așa ceva: toată lumea – oameni simpli, oameni de afaceri și oameni politici – visa doar la creștere, la dezvoltare și la chiverniseală.
Criza (la început financiară și mai apoi economică) și-a dovedit rapid puterea de a sparge ordinea vieții, puterea de a schimba lucrurile, puterea de a întoarce sensul creșterii economice, puterea de a spulbera economii, planuri de investiții, bunăstarea și chiar și liniștea socială. În plină criză economică a anului 2009, publicasem cartea “Criza, a cincea putere”, un rezultat al unui efort de școală doctorală și o aluzie la faptul că, pe lângă cele patru puteri consacrate în statul democratic (legislativul, executivul, justiția și presa), perturbările profunde din domeniul economic devin o a cincea putere nevăzută, intangibilă dar cu efecte concrete, palpabile și ușor de măsurat.
Dar ultimii 15 ani au fost plini de evenimente care -cred eu- ne-au făcut să fim ceva mai învățați, ceva mai pregătiți, ceva mai conștienți de urcușurile și coborâșurile economiei și de impactul acestora în viața de zi cu zi. Odată descătușat din lanțurile crizei economice, “Tigrul Europei” avea să galopeze pe o nemaipomenită ascendentă pantă autohtonă a consumului; fiecare gospodărie, fiecare firmă și chiar statul în sine s-au aruncat în cheltuirea banilor într-o proporție covârșitoare pe produse și servicii de import (balanța comercială suferind vizibil) și într-o proporție și mai mare în a cheltui bani împrumutați.
Deficitul avea să se facă din ce în ce mai cunoscut. Comisia Europeană ne tot avertiza cu privire la o posibilă “aterizare bruscă”. Dar, pe nepusă masă, a venit pandemia Covid-19 care a produs o altă mare perturbare, punând o frână bruscă creșterii economice globale și provocând daune serioase în viața de zi cu zi a fiecărui individ, a fiecărei firmei și a fiecărui stat. Apoi, încă o perturbare: Rusia a invadat Ucraina, agravând starea lucrurilor și aruncând lumea adânc înapoi în criza economică din care nici măcar nu ieșise încă.
Criza pare a fi astfel prima putere care ne guvernează viața, peste state, peste legi, peste tribunale și curți de judecată, peste adevărurile sau minciunile cu care suntem bombardați de mass-media. Criza dictează reacții, acțiuni și decizii ale tuturor liderilor, deopotrivă cei politici și cei din mediul economic, atât la nivel global cât și la nivel național. Criza influentează modul în care conducătorii trasează direcția pe care doresc să-și împingă echipele, firmele, partidele, guvernele sau națiunile. Cele patru puteri dintr-un stat democratic sunt astăzi guvernate de a cincea – care devine, prin amploare, chiar prima putere ce ne modelează viețile.
Parlamentul este forțat să gândească pachete de legi care să aibă efecte de levier în economie și care să protejeze cetățenii, guvernul are pe lista de priorități soluții mai ales pe termen scurt, ca să panseze rănile imediate produse de criză: unele industrii trebuie salvate, unele sectoare economice trebuie sprijinite, o mare masă a populației riscă căderea în sărăcie și are nevoie de ajutor. Justiția face eforturi să dea soluții drepte în multe cazuri strâmbe, pe măsură ce cauzele cu miez economic și financiar își sporesc frecvența în fața instanțelor. Cât privește mass-media, criza îi face agenda zilnică.
Criza – criza economică, criza financiară, criza datoriilor, criza bugetară, criza geo-politică, criza alimentară, criza demografică, criza sanitară, criza socială – este astfel prima la putere.
