BNR ne-a anunțat că vremea banilor ieftini a apus. Dobânda percepută pentru banii împrumutați de la orice bancă este în creștere. Dar a apus și vremea prețurilor mici, la produse și servicii, la alimente și carburanți, la materiale de construcții și la energie.
Inflația “se inflamează” văzând cu ochii, iar măsura băncilor centrale de a face și banii scumpi deocamdată nu reușește să țină prețurile pe loc. Banca Centrală invită – a câta oară, oare? – la prudență, la cumpătare, la economisire. Dar cursa cheltuielilor este încă în toi, cheltuim năvalnic deopotrivă stat și oameni simpli, adâncind deficitele deopotrivă din bugetul public și din finanțele personale.
Dar oamenii simpli se întreabă cât vor mai fi în stare să suporte creșterea inflației la niveluri nemaivăzute de zeci de ani. De unde și cu ce bani vor reuși să plătească pentru alimente, pentru medicamente, pentru utilități, pentru benzină și pentru alte produse de primă necesitate. Unii – poate cei mai îndrăzneți – se gândesc chiar că a venit momentul să ceară șefului o mărire de salariu care să le mai susțină cât de cât puterea de cumpărare. Dar mulți stau înghețați în fața unor decizii financiare personale importante: să cumpere acum centrală termică sau frigider sau să aștepte până mai târziu și să riște să vadă cum prețul lor crește și mai mult? Să cumpere acum o locuință cu un credit ipotecar – care devine din ce în ce mai dificil de obținut- sau să continue să scoată bani buni din buzunar care se duc pe chirie, în creștere și ea?
Potrivit unui expert al FMI, modul în care răspund oamenii la întrebările de genul acesta vor afecta nu doar finanțele personale ci economia în ansamblu, pentru că bancherii centrali și economiștii “văd inflația parțial ca pe o profeție care se împlinește”. Dacă consumatorii cred că prețurile vor crește într-un ritm mai rapid, aceștia se pot comporta în moduri – cumpărând un frigider nou, angajând un credit ipotecar sau cerând o majorare de salariu – care va alimenta și mai mult galopanta inflație.
Mai mulți bani destinați consumului vor determina pe producători să majoreze prețurile bunurilor pe care le vând, mai mulți bani plătiți pe salarii vor determina angajatorii să scumpească serviciile lor pentru a compensa costurile mai mari cu forța de muncă. Spirala salariu-preț este deja aici, chiar dacă președintele Rezervei Federale americane, Jerome Powell, își exprima îngrijorarea că „nu putem permite să se întâmple o spirală salariu-preț”. Băncile centrale (FED, BCE, BoE și chiar și BNR, la noi) cresc rata dobânzii tocmai pentru a menține inflația sub control, făcând banii din piață mai scumpi și limitând lichiditatea “aruncată” în consum.
Dar spirala continuă pentru că așteptările bancherilor centrali sunt diferite de cele ale oamenilor simpli. Într-o recentă lucrare, economistul FMI Carlo Pizzinelli a realizat sondaje pentru a măsura convingerile oamenilor despre efectele șocurilor economice asupra șomajului și inflației. Principalele constatări sunt că gospodăriile au opinii foarte disparate asupra inflației și tind să o perceapă ca fiind mai mare și mai persistentă decât este de obicei. De asemenea, consumatorii tind să nu fie de acord cu privire la perspectivele inflației, își schimbă punctul de vedere mai rar decât o fac experții și “se bazează adesea pe câteva produse cheie pe care le consumă în mod regulat, cum ar fi cafeaua și benzina, pentru a extrapola schimbările în costul total al vieții”. Mai mult – susține Pizzinelli – așteptările individuale sunt strâns corelate cu caracteristicile demografice (inclusiv sexul, vârsta, educația și orientarea politică) și, în cele din urmă, experiențele din trecut – cum ar fi criza din 2008-2010 – pot influența puternic percepția oamenilor despre inflație pentru tot restul vieții.
Pe scurt, cu ochii pe prețul cafelei și al benzinei, cel mai adesea, cei mai mulți dintre noi privesc inflația cu teamă.
