Gradul de înlocuire a salariulului cu pensia de stat scade de la an la an în România, iar, pentru generația de până în 50 de ani din ziua de astăzi, aceasta înseamnă, oricât ar suna de dur, o viață chinuită la bătrânețe. Mai mult, cum natalitatea scade și ea, numărul celor care ne vor plăti pensiile se reduce și el dramatic. Iată de ce pensiile administrate privat, la care contribuie peste 8,2 milioane de salariați români, sunt așteptate să facă diferența între o bătrânețe grea și una cel puțin decentă.
Norel Moise, redactor șef la revista Piața Financiară și contributor al Studii Financiare, explică de ce sistemul de pensii private, care a ajuns deja la active ce depășesc o sută de miliarde de lei și își dublează valoarea la fiecare cinci ani, este esențial pentru viitorul nostru.
Tinerii frumoși și inteligenți ai României vor avea o grijă în plus la momentul în care vor trebui să iasă din câmpul muncii (timpul zboară, oricât ne-am dori noi să îl mai oprim din când în când în loc!): e vorba de asigurarea unui venit necesar care să le asigure un trai cât mai bun. Mulți dintre noi i-am privit, la început cu nedumerire, apoi cu admirație, pe seniorii din alte țări care își permit, la bătrânețe, să facă excursiile la care mulți au visat toată viața: i-am putut vedea adesea și prin locațiile turistice ale României.
Desigur, ne-am pus undeva într-un colț al minții și întrebarea: oare noi ne vom putea permite așa ceva, când vom fi de vârsta lor?
În mare parte răspusul pozitiv poate veni de la noi înșine: comportamentul nostru financiar din perioada în care suntem activi ne poate ajuta să atingem acest țel sau să îl ratăm. Nu trebuie să așteptăm ca alții (de obicei cel nominalizat e statul) să se ocupe de confortul nostru financiar atunci când capabilitățile noastre de a produce venituri nu vor mai fi la fel de mari ca la tinerețe.
De ce spun asta? În România, sistemul public de pensii este unul de tip realocator (pay as you go): din banii încasați azi de la cei ce muncesc se plătesc pensiile celor care au ieșit din câmpul muncii. Banii care ne sunt opriți, ca și contribuție de pensie, nu sunt puși de către stat undeva într-un cont și investiți. Așadar pensia noastră depinde foarte mult nu numai de sumele cu care am contribuit ci și, mai ales, de numărul celor care contribuie la momentul în care noi am ieșit la pensie.
Cum arată lucrurile? Deloc roz: azi raportul dintre pensionari și angajați de undeva de 9 la 10! Evoluția demografică însă ne arată că raportul va continua să se deterioreze: dacă azi avem 3,47 milioane de persoane rezidente tinere, de vârstă preșcolară și școlară, conform predicțiilor numărul acestora va scădea la 3,12 milioane în 2030 și la 2,15 milioane în 2060! Pe de altă parte, estimările EUROSTAT referitoare la populaţia rezidentă vârstnică (de 65 ani şi peste) a României arată că aceasta va ajunge, până în anul 2030, la 3,82 milioane persoane, iar în 2060 la 4,72 milioane persoane!
Asistăm la un fenomen complex influențat de factori precum creșterea speranței de viață, plecarea românilor peste graniță și implicit scăderea populației ocupate. Iar raportul contribuabili/pensionari se tot reduce, făcând sistemul public de pensii nesustenabil pe termen lung. Echilibrarea poate veni din creșterea veniturilor contribuabililor (datorată unor creșteri de productivitate) și prin atragerea de forță de muncă de pe piața externă (ceea ce fac și cei din Vest, românii numărându-se printre beneficiari). Dar rezultatul rămâne unul incert, pe termen lung.
Cum funcționează sistemul?
Și totuși, cum ne vom descurca la bătrânețe și cu ce bani? Pentru a putea discuta în cunoștință de cauză să încercăm o creionare a tabloului complet. După cum deja am amintit, pe de o parte avem la dispoziție pensia publică, mai mică sau mai mare, așa numitul Pilon I. Un alt punct doije sprijin sunt pensiile private. Avem pe de o parte Pilonul II, pensia privată obligatorie, iar pe de altă parte, pentru cei care vor să economisească mai mult, există Pilonul III, pensiile facultative. În plus, mai există și un așa numit Pilonul IV, aşa-numitele pensii ocupaţionale.
La Pilonul II angajatorul ne redirecționează lunar o parte din contribuțiile sociale obligatorii: la momentul actual vorbim de 4,5%. Acești bani sunt administrați și investiți de către entități private (7 la număr) care asigură multiplicarea și se străduiesc să obțină randamente anuale cât mai bune. Iar cifrele arată că o fac foarte bine: pe intervalul 2008-2023, randamentul mediu anual al fondurilor de pensii private obligatorii a fost de 7,82%, conform datelor APAPR, raportat la o rată medie anuală a inflației de 4,35%.
Important, la Pilonul II contribuie toate persoanele angajate care au peste 35 de ani: ele își pot alege fondul sau, în cazul în care nu fac o opțiune în cel mult 4 luni de la semnarea primului contract de muncă, sunt repartizate aleatoriu. Recomandarea este să studiați cu atenție ofertele existente și să alegeți în mod conștient fondul de pensii private obligatoriu!
Contribuțiile de la Pilonul II pot fi retrase în doar trei situații: la îndeplinirea vârstei de pensionare, în caz de invaliditate și respectiv în caz de deces.
La Pilonul III, fiecare persoană poate decide dacă și cu cât contribuie: e necesară doar o încadrare într-o limită maximă de 15% din veniturile brute. Contribuţia la fondurile de pensii facultative beneficiază de o deductibilitate fiscală: câte 400 EUR / an, atât la angajat cât şi la angajator. Și administratorii celor 10 fonduri de pensii private facultative fac o treabă foarte bună: randamentul pieței pe intervalul 2007-2023 a fost de peste 168%!
Iată, așadar că există soluții pentru a ne pune la adăpost *bătrânețea*. Important este să fim atenți la toți pașii și să îi facem la timp. Pensiile facultative, alături de alte produse de economisire pentru pensie oferă un control mai mare asupra economiilor personale. Acestea ne permit să decidem cât să economisim și cum să investim pentru a ne bucura în viitor de beneficii.
Dincolo de faptul că sistemul de pensii private reușește să ne conserve și chiar să ne multiplice banii, există și alte motive deosebit de importante pentru care ar trebui să plasăm bani pe cele două componente. În primul rând vorbim de o investiție cu grad maxim de siguranță: sistemul de pensii private este strict reglementat și supravegheat, existând numeroase sisteme și mecanisme de protejare a banilor.
Banii din pensiile private rămân moștenitorilor în caz de deces prematur
Dreptul de proprietate asupra banilor proveniți din aceste contribuții este garantat. Administratorii de fonduri investesc acești bani în folosul proprietarilor și, evident, și câștigurile aparțin tot contribuabililor. Comisioanele percepute de administratori sunt printre cele mai reduse la nivel global.
Și încă un element important: avem de-a face cu un sistem extrem de transparent care îți permite să știi în orice moment ce bani ai în cont (și, în funcție de cum consideră fiecare, ai posibilitatea să te muți oricând de la un fond la altul).
Toate statele membre ale Uniunii Europene şi ale OCDE (unde România este în proces de aderare) au sisteme de pensii private. În cel puţin jumătate din ţările membre UE şi OCDE funcţionează chiar fonduri de pensii private obligatorii sau parțial obligatorii, foarte asemănătoare ca mod de funcţionare cu sistemul din România.
Leave feedback about this