În contextul adoptării actului normativ care stabilește tarifele RCA la nivelul prețurilor de vânzare din 28 februarie 2023 s-a ridicat și întrebarea dacă nu cumva ar fi fost mai potrivită o înghețare a prețurilor la nivelul utimului tarif de referință. Arătam, într-un alt material, că pe majoritatea covârșitoare a segmentelor de clienți persoane fizice prețurile de vânzare sunt sub referință. Unul dintre motivele pentru care există aceste diferențe este și acela că, în piață, funcționează un element de calcul care nu este luat în considerare la stabilirea tarifului de referință.
Risc mare, preț mare, risc mic, preț mic. Este principiul fundamental al asigurărilor și elementul care stabilește practic primele plătite de clienți, inclusiv în cazul polițelor RCA. Acest principiu se aplică pentru fiecare dintre criteriile de risc luate în analiză, în cazul RCA inclusiv pentru localitatea în care este înregistrat automobilul ce urmează să fie asigurat.
Cu cât mai dese sunt accidentele într-un anumit oraș, cu cât mai scumpă reparația în service, cu atât mai mare este și prețul și, invers, cu cât costurile sunt mai mici pentru asigurător, cu atât și prețul stabilit este mai mic. Este un element care se regăsește, din 2022, în analiza majorității asigurătorilor RCA, însă lipsește din calculul tarifului de referință.
Această discrepanță a apărut în contextul în care, la solicitarea Comisiei Europene, care a deschis la adresa României cauza de infrigement 2018/4075 – acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de stat membru UE privind incompatibilitatea cu Directiva Solvabilitate II și Directiva MTPL, Autoritatea de Supraveghere Financiară( ASF) a modificat leigislația secundară în domeniu astfel încât societățile de asigurare să aibă libertate totală în stabilirea tarifelor RCA.
Criteriul zonal poate face diferența. Câteva exemple concrete și de ce plătesc șoferii din localitățile mici mai puțin decât cei din orașele mari și aglomerate
Anterior acestei modificări, societățile nu puteau forma segmentele de clienți decât prin prisma criteriilor folosite și în calculul tarifului de referință, adică vârsta șoferului și capacitatea cilindrică a motorului mașinii asigurate. Chiar și în acele condiții, prețurile de vânzare au fost constant sub tariful de referință.
Într-o analiză bazată pe datele de vânzare ale celor mai “ieftine” două societăți, se poate observa că, din 26 de segmente de persoane fizice, doar în cazul a cinci segmente prețul de vânzare este peste ultimul tarif de referință publicat. Mai mult, în unele cazuri prețurile de vânzare ajung să fie și cu 30% mai mici decât referința.
AICI o comparație între ultimele tarife de referință și prețuri de vânzare din luna februarie
Așa cum arătam mai sus, una dintre sursele diferențelor între referință și prețurile de vânzare este criteriul zonal. Cu cât frecvența și severitatea daunelor sunt mai mari într-o anumită zonă, cu atât și prețurile RCA vor fi mai mari. Iar la nivel de țară, arată date colectate de la câteva firme de asigurări, diferențele sunt semnificative.
În București, de exemplu, frecvența daunei, adică procentul de mașini asigurate RCA care fac accidente, este de circa 8%, în timp ce la nivel național acest procent sare cu greu de 5%.
Tot spre 8% merge frecvența accidentelor în Constanța sau Iași, iar numărul evenimentelor este peste medie și în alte orașe mari, cum ar fi Cluj sau Timișoara. În cazul orașelor de mari dimensiuni nu trebuie uitat nici că circulă un număr important de taxiuri sau autovehicule partenere cu dezvoltatorii de aplicații de transport, iar în cazul acestor vehicule frecvența daunei este mult mai mare, chiar și dublă față de medie.
Bucureștiul este, din păcate, unul dintre liderii europeni din acest punct de vedere. În Paris, Viena sau Berlin, de exemplu, frecvența daunelor este între 3% și 5%. Acesta este contextul în care și prețurile sunt mai mari în Capitală și în orașele mari.
Evident, este valabilă și reciproca, iar aceasta înseamnă că în majoritatea localităților din România (orașe mici și comune) prețul RCA este mai mic decât media națională. Vă oferim câteva exemple concrete.
Dacă un șofer de 49 de ani care conduce o mașină cu cilindree de 1,4 litri în orașul Gherla din județul Cluj ar plăti aproximativ 802 lei pentru o poliță RCA, un șofer cu aceleași referințe, dar care conduce în orașul Cluj, plătește în jur de 1.300 de lei. Menționăm că este vorba despre oferte reale și nu despre estimări. Într-o altă comparație, un șofer cu vârsta între 30 și 35 de ani care conduce în Odorheiu Secuiesc va plăti, conform datelor noastre, aproape la jumătate față de un șofer cu aceeași vârstă din Constanța, ambii conducând un automobil cu capacitatea cilindrică între 1,8 și 2 litri.
Mai exact, șoferul din Constanța ar da peste 3.000 de lei pe o poliță RCA, în timp ce șoferul din Odorheiu Secuiesc plătește în jur de 1450 de lei.
Un șofer de peste 60 de ani aflat la volanul unei mașini cu capacitate cilndrică de 1,9 litri, înamtriculată în București, plătește în jur de 1.050 de lei pe an, în București, în timp ce în Giurgiu, de exemplu, costul asigurării pentru un șofer cu aceeași vârstă și aceeași mașină este sub 700 de lei.
Leave feedback about this