Pentru marea majoritate a românilor să economisească bani pe termen lung este aproape o misiune imposibilă. Scuzele și explicațiile sunt diferite.
Pe de o parte, prima scuză este că veniturile sunt prea mici pentru a mai putea să și economisească. Pe de altă parte, există în continuare o lipsă de educație financiară care îi face pe mulți dintre români să nu reușească să facă, pe termen lung, economii.
Pentru tineri, pensia este prea departe. Pentru cei mai în vârstă este, în multe cazuri, târziu pentru a economisi sume decente pentru momentul pensionării. De exemplu, studiile arată că 83% din români nu economisesc nimic pe cont propriu în vederea pensionării și că pentru mulți cetățeni singurele sume economisite sunt cele acumulate în contul pilonului doi de pensii.
Mai rău este că lipsa economisirii este doar o parte a problemei. Cei mai mulți cetățeni au așteptări nerealiste de la pensia plătită de stat, prin așa-numitul pilon unu. Un studiu realizat recent de ISRA Center la solicitarea Asociației pentru Pensiile Administrate Privat din România (APAPR) arată că românii se așteaptă să aibă pensii duble față de cât plătește statul român, prin sistemul public de pensii.
La întrebarea „care credeți că este valoarea unei pensii decente cu care să vă descurcați?”, valoarea medie a răspunsurilor a fost de 3.650 de lei, nivel aproape dublu față de 1.736 lei, cât este pensia medie de stat din sistemul contributiv. În prezent, conform datelor Casei Naționale de Pensii Publice doar circa 7% dintre pensionarii din sistemul public încasează o pensie lunară mai mare de 3.650 de lei.
Pentru a avea o imagine mai bună despre cât pot oferi statele și, mai ales, cât poate oferi statul român pensionarilor care se bazează pe contribuție, să analizăm câteva date ale studiului „Long-Term and Pension Savings. The Real Return” realizat de Better Finance, o federație europeană a investitorilor și utilizatorilor de servicii financiare. Analiza arată alocările de fonduri și dezechilibrele pe care le au sistemele publice de pensii. Astfel, „cheltuielile publice curente și acumularea de datorii suverane pot reprezenta presiuni semnificative asupra guvernelor care își propun să ofere un venit adecvat la pensie în viitor”, se arată în studiu.
În perioada 1990-2015, majoritatea țărilor europene au alocat mai mult pensiilor plătite din fonduri publice. Cele mai mari creșteri le-au înregistrat Polonia (6%), Italia (4,8%) și Danemarca (4%), dar au fost și cazuri, precum Suedia, Olanda sau Letonia în care cheltuielile publice cu pensiile au fost scăzute.
Există diferențe semnificative între statele europene privind ponderea cheltuielilor cu pensiile publice din Produsul Intern Brut (PIB). Astfel, cea mai ridicată rată o are Italia, 16%, iar cea mai scăzută, Olanda, 5%. Desigur, diferențele atât de mari trebuie să ne facă să privim ansamblul sistemului de pensii, în sensul că în statele europene în care ponderea cheltuielilor publice cu pensiile în PIB este scăzută există un nivel ridicat al activelor acumulate în fondurile de pensii din pilonul doi și pilonul trei.
Din păcate, din seria de date 1990-2015, România lipsește, dar există un reper actual și anume ținta din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) care stabilește totalul cheltuielilor publice la un nivel de maximum 9,4% din PIB.
S-a discutat mult în România legat de acest nivel, s-au avansat idei de renegociere a procentajului cu Comisia Europeană, dar, deocamdată, nu s-a întâmplat nimic concret. Ceea ce se poate spune este că analiza Better Finance arată că România, cu 9,4% din PIB, se situează în zona medie a statelor europene.
Rata de înlocuire a salariului cu pensia (un indicator esențial care arată valoarea pensiei față de ultimul salariu obținut în viața activă) era, în România, în anul 2018, de 42%, unul dintre cele mai reduse niveluri din Uniunea Europeană.
Dar, încă o dată, indicatorii fundamentali ai economiei trebuie să ne țină cu picioarele pe pământ. România avea, în anul 2019, 4,7 milioane de pensionari și 5,9 milioane de asigurați, iar Austria, de exemplu, înregistra 4,1 milioane de asigurați și 2,4 milioane de pensionari. Raportul este evident în favoarea statului austriac, iar proporția dintre contributori și beneficiari este esențială pentru sănătatea sistemului public de pensii.
Analizele arată că în România sistemul public de pensii este fragil din cauza salariilor mici și deteriorării proporției dintre pensionari și asigurați. În același timp, sistemul de pensii administrat privat este în expansiune, chiar dacă performanțele fondurilor private au fost afectate de scăderea piețelor. Ceea ce arată că viitorii pensionari au nevoie și de sistemul public și de cel privat (obligatoriu și facultativ). Și, bineînțeles, au nevoie să economisească pe o perioadă cât mai lungă.
Leave feedback about this