Studii Financiare a început o serie de materiale dedicate recomandărilor International Organization of Securities Commissions(IOSCO) în privința piețelor de criptoactive. Cele 18 ” porunci” cripto enunțate de organizația mondială a supraveghetorilor din piețele de capital stau inclusiv la baza reglementărilor deja în vigoare în Uniunea Europeană, deci și în România, prin regulamentul MiCA.
În materialul de astăzi, ne oprim asupra Recomandării IOSCO numărul 2, dedicată Guvernanței Organizaționale și posibilelor conflicte de interese. Mesajul de fond este unul simplu: inovația poate schimba instrumentele intermedierii, dar nu poate suspenda răspunderea celor care o exercită.
Autoarea seriei este Conferențiar Universitar Doctor Meral Kagitci, membru în Consiliul Științific al Institutului de Studii Financiare (ISF)
„Durează 20 de ani să construiești o reputație și 5 minute să o distrugi. Dacă te gândești la asta, vei face lucrurile diferit.” (Warren Buffett )
În ultimii ani, dezvoltarea piețelor criptoactivelor a alimentat o promisiune seducătoare: tehnologia ar putea reduce dependența de intermediari și ar putea democratiza accesul la servicii financiare. Dar experiența a dovedit că eliminarea unor verigi tradiționale nu este însoțită și de dispariția riscurilor. Dimpotrivă, atunci când tranzacționarea, custodia, administrarea informațiilor și utilizarea capitalului sunt concentrate în aceeași platformă, acestea sunt însoțite și de noi vulnerabilități, uneori mai greu observabile decât în finanțele convenționale.
Context
Acest raționament a stat și la baza Recomandării nr. 2, Guvernanța organizațională, din Raportul IOSCO privind piețele criptoactivelor, publicat în noiembrie 2023. Ea privește guvernanța organizațională și modul în care furnizorii de servicii pentru criptoactive gestionează conflictele de interese generate de activități și structuri complexe. Mesajul de fond este unul simplu: inovația poate schimba instrumentele intermedierii, dar nu poate suspenda răspunderea celor care o exercită.
Problema devine evidentă atunci când o platformă operează simultan o piață, execută ordinele clienților, păstrează activele acestora și tranzacționează pe cont propriu. Integrarea acestor funcții poate reduce costurile și poate accelera operațiunile. Totuși, ea creează și stimulente incompatibile. Administratorul platformei poate dispune de informații despre fluxul ordinelor, în timp ce entități din același grup pot avea interese comerciale proprii. Fără separări funcționale, controale independente și o responsabilitate clar atribuită, avantajul tehnologic riscă să devină un avantaj informațional exercitat împotriva clientului și drept urmare, un puternic conflict de interese.
Din perspectiva teoriei economice, ne aflăm în fața unei probleme clasice de tip principal–agent. Investitorul încredințează intermediarului o operațiune, dar nu îi poate observa integral conduita. Asimetria informațională deschide spațiul pentru hazard moral, iar eventualele pierderi nu sunt suportate întotdeauna de cei care au generat riscul. În piețele digitale, viteza tranzacțiilor și complexitatea relațiilor dintre entități pot amplifica această problemă.
De aceea, guvernanța nu trebuie confundată sau asimilată doar cu o colecție de proceduri formale. Ea este mult mai complexa, cuprinzând identificarea beneficiarilor reali și a liniilor de responsabilitate, evaluarea independentă a riscurilor, gestionarea conflictelor de interese și capacitatea conducerii de a demonstra că interesul clientului nu este subordonat intereselor comerciale ale grupului. Atunci când conflictele nu pot fi administrate credibil, simpla informare a investitorului nu este suficientă: pot deveni necesare restricții sau separări ale activităților.
Există și o dimensiune macrofinanciară. O platformă slab guvernată poate acumula expuneri concentrate, poate crea dependențe între entități afiliate și poate alimenta retrageri bruște atunci când încrederea se deteriorează. Nu orice dificultate din sectorul cripto constituie un risc sistemic. Dar pe măsură ce legăturile cu băncile, serviciile de plată și piețele de capital se dezvoltă, canalele potențiale de contagiune merită evaluate cu atenție. Reziliența nu se construiește numai prin tehnologie robustă, ci și prin instituții capabile să recunoască, să gestioneze și să limiteze riscurile.
Relevanța pentru România
Pentru România, discuția are o relevanță practică imediată. Regulamentul european MiCA oferă deja un cadru comun pentru autorizarea și conduita furnizorilor de servicii pentru criptoactive. Așadar, provocarea nu este multiplicarea regulilor naționale, ci aplicarea coerentă a standardelor europene, dezvoltarea capacității de supraveghere și cooperarea eficientă între autoritățile competente. Recomandarea IOSCO funcționează aici ca reper internațional de bună practică, nu ca substitut pentru legislația europeană.
În mod concret, supravegherea trebuie să poată înțelege nu doar structura juridică a unui furnizor, ci și arhitectura sa operațională: cine controlează infrastructura, cine deține informațiile, cine poate dispune de active și cine suportă pierderile în situații de stres. Este necesară o combinație de expertiză financiară, juridică și tehnologică. La fel de importantă este cooperarea transfrontalieră, întrucât o platformă poate deservi clienți din România fără ca toate funcțiile sale economice să fie localizate aici.
Calitatea guvernanței are, în plus, o semnificație directă pentru dezvoltarea pieței. În condiții comparabile, investitorii vor cere o compensație mai mare pentru opacitate, conflicte de interese și incertitudine instituțională. Aceste elemente se pot reflecta într-o primă de risc mai ridicată și, implicit, într-un cost al capitalului mai mare. Relația nu este mecanică și nici universală: conformarea presupune costuri, iar excesul de reglementare poate descuraja concurența. Tocmai de aceea, proporționalitatea trebuie să însoțească fermitatea supravegherii.
Concluzii
Miza depășește sectorul criptoactivelor. Economia digitală obligă autoritățile și participanții să reconsidere raportul dintre eficiență și responsabilitate. Nu este suficient ca o tranzacție să fie rapidă, ieftină și verificabilă tehnic. Ea trebuie să se desfășoare într-un cadru în care drepturile sunt protejate, conflictele sunt controlate, iar responsabilitățile pot fi atribuite fără echivoc.
Încrederea reprezintă, în ultimă instanță, o infrastructură economică la fel de importantă ca infrastructura tehnologică. Ea nu se poate programa integral într-un algoritm și nu poate fi înlocuită prin promisiunea descentralizării. Se câștigă prin transparență, reguli credibile și conduită verificabilă. Recomandarea nr. 2 a IOSCO ne amintește astfel un principiu durabil: piețele pot deveni mai digitale, dar nu pot deveni mai solide fără o guvernanță mai bună.
Încheind în spiritul celor afirmate de Warren Buffett, putem spune că trebuie să oferim atenție maximă la ce se construiește pe termen lung, sustenabil și să nu lăsăm riscurile ce pot fi evitate a distruge capitaluri intangibile foarte valoroase și greu de evaluat, precum reputația.
Referință: IOSCO, Policy Recommendations for Crypto and Digital Asset Markets, Final Report, noiembrie 2023, Recomandarea 2; Regulamentul (UE) 2023/1114 privind piețele criptoactivelor (MiCA).
Leave feedback about this