Riscul pe termen lung al escaladării conflictului din Orientul Mijlociu este un șoc macroeconomic global. Pentru România, șocul este majorarea inflației deja mari și creșterea costurilor de finanțare pe termen lung ale statului.
Dobânzile plătite de statul român pentru împrumuturil pe 10 ani au crescut cu 50 de puncte de bază, în contextul intervenției Israelului și ale SUA în Iran, deși tocmai intraseră pe un trend descenedent. Aversiunea la risc a investitorilor pentru economiile emergente, cum este și România, va continua cât timp va ține și războiul, spune Adrian Codîrlașu, președinte CFA România.
Escaladarea militară dintre Statele Unite, Israel și Iran exercită o presiune extremă asupra piețelor energetice. Deși nu s-au raportat încă întreruperi majore ale aprovizionării, riscurile legate de Strâmtoarea Hormuz reprezintă o amenințare pentru economia globală dacă acest conflict continuă.
Circa 20% din consumul mondial de petrol trece prin Strâmtoarea Hormuz. Până la 147 USD/baril: un nivel istoric pe care țițeiul Brent l-ar putea depăși în cazul unei întreruperi prelungite
„Un conflict limitat la câteva zile sau săptămâni – scenariul cel mai probabil în prezent – ar trebui să aibă un impact limitat. Cu toate acestea, dacă conflictul ar continua, impactul său macroeconomic ar putea fi semnificativ și ar putea depăși problema prețurilor la energie”, Ruben Nizard, șef al departamentului de cercetare sectorială, Coface.
Un efect imediat pe termen scurt asupra piețelor energetice
Atacurile SUA și Israelului în Iran marchează un punct de cotitură major pentru piețele energetice. La deschiderea tranzacțiilor luni dimineață, 2 martie, Brent a înregistrat o creștere de peste 10%, reflectând mai degrabă o creștere a primei de risc geopolitic decât întreruperi imediate și concrete ale aprovizionării.
Înainte de această escaladare, piețele petroliere erau în mare parte excedentare. Oferta abundentă, determinată de producătorii non-OPEC+ și de reaprovizionarea rapidă, a menținut prețurile sub presiune (în medie 68 USD pe baril în 2025). Conflictul schimbă regulile jocului, reintroducând o incertitudine extremă cu privire la securitatea aprovizionării.
Strâmtoarea Hormuz, un punct strategic pentru energie
Principalul risc îl reprezintă Strâmtoarea Hormuz, prin care tranzitează aproximativ 20% din petrolul consumat la nivel mondial și aproape 30% din transporturile maritime de țiței. Întreruperile actuale duc deja la creșterea prețurilor.
Capacitatea de a ocoli această strâmtoare este limitată și insuficientă pentru a absorbi un șoc major. Întreruperile prelungite sau repetate ar putea împinge prețul petrolului Brent la trei cifre, cu posibilitatea de a depăși maximul din februarie 2022 (122 USD/baril) sau chiar recordul din 2008 (147 USD/baril).
Petrolul: riscul distrugerii infrastructurii
Deși Iranul nu este principalul producător din regiune, o întrerupere a aprovizionării sale ar avea un impact imediat asupra piețelor deja fragile. Cu o producție de peste 3 milioane de barili pe zi și aproape 1,5 milioane exportate – în principal către China – o întrerupere ar obliga cumpărătorii, în special din Asia, să se orienteze către alternative mai scumpe, crescând presiunea ascendentă asupra prețurilor petrolului.
Dincolo de aprovizionarea iraniană sau de o posibilă închidere a Strâmtorii Hormuz, Iranul ar putea viza și infrastructura petrolieră din alte țări din Golf. Impactul ar depinde atunci de amploarea pagubelor și de durata întreruperii, într-un context în care capacitatea de rezervă a OPEC+ – aproximativ 4-5 milioane de barili pe zi – rămâne limitată și concentrată, în special în Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, unde fluxurile comerciale logistice ar putea fi perturbate.
Efecte în lanț care depășesc cu mult petrolul
Miza depășește cu mult piața petrolului. Strâmtoarea Hormuz este, de asemenea, crucială pentru transportul gazelor naturale lichefiate (GNL), îngrășămintelor, metalelor industriale (aluminiu) și produselor petrochimice. În plus, alte puncte strategice, precum Bab el-Mandeb d ia sau Canalul Suez, ar putea fi, de asemenea, afectate în cazul unei escaladări regionale. Acest lucru ar putea duce la creșterea costurilor de transport și a primelor de asigurare pentru transportul maritim.
Această perturbare treptată a lanțurilor de aprovizionare prezintă un risc crescut de penurie și presiuni inflaționiste, în special pentru economiile care depind cel mai mult de importurile de energie.
Efectele Conflictului din Orient asupra economiei României
Escaladarea conflictului are un efect direct inflaționist. Analiștii Băncii Centrale Europene declarau în cursul lunii decembrie 2025 într-un studiu publicat de către BCE că o creștere de 10% a costului energiei înseamnă un impact direct estimat de +0,3% în inflație, la care se poate adăuga un efect indirect de până la +0,2% daca șocul persistă. Chiar înaintea izbucnirii recente a conflictului, Banca Națională a României majorase deja prognoza de inflație pentru acest an de la 3,7% la 3,9%. În plus, scumpirea bruscă a gazelor naturale, ale căror cotații s-au dublat față de 1 ianuarie pe pietele europene, prezintă riscuri majore suplimentare pentru creșterea prețurilor.
Persistența presiunilor inflaționiste reduce spațiul de manevră pentru relaxarea politicii monetare și amână tăierile de dobânzi. În acest context, randamentele pe termen lung ale obligațiunilor sunt predispuse la creșteri, atingând recent nivelul de 6,75% pentru titlurile pe 10 ani. Aceasta se traduce prin costuri de finanțare mai ridicate pentru Statul român atunci când se împrumută de pe piețe, efect care se va propaga negativ asupra costului capitalului segmentului corporativ.
“Conflictul din Orientul Mijlociu generează efecte de contagiune puternice asupra economiei României, principalul canal de transmisie fiind vulnerabilitatea pieței energiei. Șocurile se resimt la nivel macroeconomic și sectorial, influențând direct stabilitatea prețurilor, dobânzile, creșterea economică și siguranța aprovizionării.
Mediul economic tensionat lovește direct două motoare vitale. Consumul este afectat deoarece aversiunea sporită față de risc și prețurile mari la energie reduc încrederea consumatorilor și erodează sever puterea de cumpărare a gospodăriilor. Industria este, de asemenea, puternic impactată din cauza creșterii costurilor materiilor prime energetice, existând avertismente privind riscul unei scăderi bruște a producției industriale în cazul întreruperii fluxurilor de aprovizionare,” a declarat Bogdan Nichișoiu, Regional Enhanced Information Manager.
Afectarea consumului, a industriei și menținerea dobânzilor ridicate acționează ca factori inhibitori pentru creșterea pe termen mediu. Economia României a intrat deja într-o nouă recesiune tehnică în a doua jumătate a anului 2025, iar prognoza de creștere economică (și așa frugală) de 1% pentru 2026 este deja pusă sub semnul întrebării.
”Aversiunea la risc pe piețele globale a început să crească odată cu izbucnirea războiului din Iran. Cu cât ratingul unei țări este mai mic, cu atât riscurile de retragere a investitorilor din plasamentele respective sunt mai mari. Este valabil pentru tate economiile cu aceste caracteristici. De altfel, primele majorări ale costurilor de împrumut dup0ă izbucnirea războiului au fost în România și Ungaria”, spune Adrian Codirlașu. Amintim că România are un rating vecin cu categoria ” junk”, a țărilor pe care marii investitori (fonduri și bănci) le scot din calcul.
Dacă înainte de război, dobânzile la titlurile de stat românești pe 10 ani erau în jur de 6,24%, pe 5 martie 2026 nivelul acestora a ajuns la 6,75%, o creștere destul de importantă în cinci zile de război. Dobânzile la titlurile de stat pe termen scurt au ajuns și ele la 6,20% pe 6 luni și 6,30% pentru un an. În rest, dobânzile la titlurile de stat pe 2,3 sau 7 ani, variază între 6,47% și 6,72%.
Adrian Codîrlașu este de părere că aversiunea la risc a investitorilor și majorarea costurilor de împrumut ale statului va continua și un revers al dobânzilor înainte de încetarea războiului pare puțin probabil în acest moment.
Și inflația din România va mai crește, din combinația evoluției prețurilor la petrol și a celor la gaze. „Să nu uităm că prețul petrolului a crescut cu 40%, în timp ce la gaz vorbim de o majorare de 70%, iar mare parte din electricitatea produsă în Uniunea Europeană este generată cu ajutorul gazelor naturale”, precizează Adrian Codirlașu.
El precizează că prețul barilului de 80 de dolari pe piețele internaționale de acum este o evoluție normală. Evoluție care s-ar putea schimba doar dacă prețul al trece de 100 de dolari pentru un baril. ”În România, prețul combustibililor este atât de ridicat din cauza impozitării. Anul trecut am avut două majorări de accize și una de TVA. Și anul acesta am avut o majorare de accize. Prețul benzinei și motorinei în SUA este la jumătate față de România din cauza impozitării mai mici a carburanților”, precizează Adrian Codirlașu.
Riscul pe termen lung: un șoc macroeconomic global
Un scenariu extrem în care prețurile petrolului ar rămâne peste 100 USD pe baril ar declanșa o nouă creștere a inflației globale și ar obliga probabil băncile centrale să își inverseze strategia, trecând de la relaxarea monetară la o înăsprire generalizată. O creștere prelungită de 15 USD a prețurilor petrolului Brent ar putea astfel reduce creșterea globală cu aproximativ 0,2 puncte procentuale și ar putea adăuga aproape 0,5 puncte procentuale la inflație. Într-un astfel de context, riscul de stagflație – o combinație de creștere slabă și inflație ridicată – ar deveni din nou o amenințare credibilă pentru economia globală, cu consecințe grave pentru întreprinderi și comerțul internațional.
Leave feedback about this