La finalul ediției de anul acesta a Forumului Economic Mondial (WEF) de la Davos (Elveția), văd pe ecranul CNN o concluzie succintă și expresivă: economia este praf, dar cică mai avem speranțe.
„Meniul” de la Davos a avut titlul „Cooperare într-o lume fragmentată” și a fost din nou foarte bogat, dar și foarte greu de „digerat”: o mulțime de riscuri în față, presiunile inflaționiste din cauza redeschiderii Chinei, creșterea crizei datoriei în lumea în curs de dezvoltare, scăderea inflației la 2% în economiile occidentale, lanțurile de aprovizionare, crizele și acțiunile climatice, ofensiva inteligenței artificiale, a tehnologiei și a inovării. Marile discuții de la Davos anul acesta au fost pline de expresii precum „fragmentarea economiei globale”, „incertitudine economică” și „anul inflației”. Ca să nu mai vorbim de Ucraina…
Oficialul numărul doi la Fondul Monetar Internațional, Gita Gopinath, a declarat că FMI este îngrijorat de „fragmentarea geoeconomică” și că globalizarea este în retragere. Oamenii de afaceri, politicienii și cadrele universitare, cu toții par că se pregătesc pentru o lume sumbră, bătută de crize care se intersectează, deoarece volatilitatea în creștere și rezistența epuizată cresc șansele de simultane șocuri dureroase.
Nevoia de cooperare depășește cu mult subiectul doar al crizei din Ucraina și atinge, de fapt, toate crizele interconectate, punctul-cheie de discuție – „policriza”. Crizele globale, interconectate, necesită soluții globale, interconectate. „Chiar și în peisajul economic global actual marcat de fragmentare, sistemul de liber schimb, care a contribuit la creșterea economică globală și libertatea sporită a umanității, rămâne un bun public global care nu poate fi niciodată părăsit”, spunea unul dintre miniștrii de finanțe prezent la Davos.
Dar multe voci consideră că reuniunea strălucitoare a personalităților globale, a liderilor politici și economici și a unor mari gânditori este din ce în ce mai depășită de evenimente și mai puțin relevantă pentru tot restul lumii, mai ales pentru că toate judecățile de valoare sforăitoare sau provocatoare nu se regăsesc mai apoi în nicio acțiune concretă menită să rezolve măcar o parte din problemele identificate inițial. „Ascultând politicienii, am avut senzația că nimeni nu știe cu adevărat încotro ne îndreptăm și care pot fi soluțiile” mărturisea Tanja Fajon, viceprim-ministru și ministru de externe sloven.
Editorul economic al publicației The Guardian, Larry Elliott, comentează: „Lucrul care s-a schimbat cu adevărat este că sentimentul că lucrurile se îmbunătățesc a fost înlocuit în lumea dezvoltată de sentimentul că lucrurile se înrăutățesc. Viziunea viitorului este distopică, una în care oamenii devin mai săraci, nu mai bogați, roboții fură toate locurile de muncă, iar dependența de combustibilii fosili duce la dispariția planetei”.
La Davos, temerile de recesiune economică au scos în evidență diviziunile globale. Nu a fost clar nici modul în care restul lumii se încadrează în noile politici comerciale – care protejează lucrătorii și redefinesc lanțurile de aprovizionare – și care par a fi un „joc pentru țările bogate”. „Cum rămâne cu țările sărace, care au spațiu fiscal limitat? Sunt lăsați afară în frig”, comenta fostul guvernator al Reserve Bank of India, Raghuram Rajan.
Coliziuni ale gândirilor opuse au avut loc și pe arena climatică: marii petroliști – îmbogățiți semnificativ după un an al prețurilor mari ale petrolului, nu par foarte încântați cu privire la angajamentele ecologice și la finanțarea pentru schimbările climatice. Iar din afara conferinței Davos, Greta Thunberg și activiștii cu care s-a înconjurat au cerut sectorului energetic global să înceteze deturnarea tranziției la energie curată. Iar Secretarul general al ONU António Guterres i-a acuzat pe producătorii de combustibili fosili și pe susținătorii lor financiari că „se întrec pentru a extinde producția, știind foarte bine că modelul lor de afaceri este incompatibil cu supraviețuirea umană”. António Guterres a spus clar că crede că lupta împotriva schimbărilor climatice se pierde.
Un alt capitol al „cooperării” globale a fost și un nou capitol de dispută, la Davos fiind scos în evidență potențialul de dezvoltare a Inteligenței artificiale juxtapus peste pericolul pe care îl aduce lucrătorilor de pretutindeni: CEO-ul Microsoft Corp și alți directori din Silicon Valley au promovat inteligența artificială (precum ChatGPT) pentru a-și transforma afacerile, dar tot ei au anunțat concedieri a zeci de mii de angajați la nivel global.
Dar confruntările de la Davos nu înseamnă că WEF nu este important. Întâlnirile dintre directori generali, politicieni și personalități globale de la Davos pot contribui la stabilirea tonului pentru anul următor. Iar previziunile economice ale multor lideri au avut de fapt un ton semipozitiv, chiar dacă au luat în considerare incertitudinile anului abia început.
Iar concluzia organizatorilor de la Davos are totuși o altă nuanță: pesimismul cu care a început Forumul s-a transformat „în optimism prudent până la sfârșit, cu perspectivele economice globale pentru anul următor arătând mai bine decât temerile inițiale”.
Leave feedback about this