Un text de Mohamed A. El-Erian, profesor la Universitatea din Cambridge și la cea din Pennsylvania și autorul cărții “The Only Game in Town: Central Banks, Instability, and Avoiding the Next Collapse” (Random House, 2016).
La aniversarea a 40 de ani de la urcarea ei la tron, regina Elisabeta a II-a a remarcat că „1992 nu este un an în care să mă uit înapoi cu o plăcere nediluată. În cuvintele unuia dintre corespondenții mei cei mai simpatici, s-a dovedit a fi un “annus horribilis” (an oribil, n.trad.). Discursul acum faimos al regretatei regine venea după un an de evoluții neplăcute pentru Coroană, inclusiv un incendiu la Palatul Windsor, sfârșitul căsătoriilor a doi dintre copiii ei (și o a treia despărțire regală urmând să fie făcută publică luna următoare) și diverse scurgeri de informații. Recunoașterea admirabil de deschisă și sinceră de către regină a acestor dificultăți a ajutat la consolidarea altor trei decenii de enorm respect intern și global pentru monarhie. Pe măsură ce intrăm în Noul An, Rezerva Federală a SUA (Fed), încercând să treacă de la al doilea “annus horribilis” succesiv, ar face bine să ia în seamă exemplul reginei. Aceasta este cea mai bună șansă a Fed de a-și recâștiga credibilitatea politicii, de a-și restabili reputația și de a-și reduce vulnerabilitatea la interferențe politice nejustificate, toate acestea fiind esențiale pentru eficacitatea sa și, prin urmare, pentru bunăstarea economică în general.
În ultimii doi ani, politica Fed s-a dovedit teribil de greșită în evaluarea inflației. Prognozele sale au fost atât de îndepărtate încât unii foști oficiali ai Fed le-au respins public și în mod repetat – un eveniment extrem de neobișnuit. Drept urmare, factorii de decizie politică au irosit oportunitatea de a se deplasa în timp util pentru a limita creșterile de preț care de atunci au erodat puterea de cumpărare a tuturor, lovind cel mai puternic segmentele cele mai vulnerabile ale societății.
Mai rău, chiar și după ce și-a recunoscut greșeala, în noiembrie 2021, Fed a greșit din nou nereacționând suficient de repede. Abia în martie 2022 a încetat să injecteze lichidități într-o economie din ce în ce mai inflaționistă; iar prima sa majorare a ratei în acea lună a fost de 25 de puncte de bază.
Economiștii și piețele sunt din ce în ce mai îngrijorați de faptul că aceste erori combinate au pregătit terenul pentru încă o greșeală. Deoarece cea mai puternică bancă centrală din lume a fost forțată să intre în cel mai rapid și mai accelerat ciclu inflaționist de decenii – și într-un moment în care economia încetinește deja – există o îngrijorare tot mai mare că va înclina economia SUA într-o inutilă recesiune. Dar performanța slabă a Fed nu s-a limitat doar la analiză și la elaborarea politicilor sale. Comunicarea sa, de asemenea, a lăsat mult de dorit. De mai multe ori în ultimii doi ani, Fed a făcut remarci destul de prost înțelese, cum ar fi atunci când a sugerat în iulie că rata sa de politică este deja la un nivel neutru. Acest comentariu s-a dovedit curând a fi absolut naiv și a atras, în mod înțeles, critici pe scară largă, inclusiv din partea fostului secretar american al Trezoreriei Lawrence H. Summers, care l-a numit „fără apărare din punct de vedere analitic” și indică persistența confunziei între dorințe și realitate.
În ultimele sale previziuni și în conferința de presă finală a anului, Fed a făcut tot posibilul pentru a semnala piețelor că rata sa de politică va fi probabil la 5,1% la sfârșitul anului 2023. Această orientare anticipată a fost susținută de 17 din 19 oficiali ai Fed., cu toate acestea, piețele încă nu au stabilit prețul. În schimb, piețele futures indică o rată de politică de 4,4%, anticipând, de asemenea, că Fed va fi forțată să reducă ratele în cursul anului viitor, în ciuda a tot ceea ce a spus contrar.
Apoi au fost toate derapajele etice. În ultimii doi ani, trei înalți oficiali ai Fed au demisionat în urma unor rapoarte conform cărora s-au implicat în practici discutabile de tranzacționare cu acțiuni în timpul pandemiei, când politicile Fed au stimulat masiv evaluările. Apoi, un al patrulea oficial a recunoscut că a încălcat regulile de tranzacționare și cerințele de raportare, iar un al cincilea funcționar a ridicat sprâncene, acceptând să vorbească la un eveniment neoficial, doar pe invitație, organizat de o bancă mare.
Toate aceste evoluții ridică preocupări evidente cu privire la eficacitatea, statutul și reputația unei instituții care joacă – și trebuie să joace – un rol absolut critic atât în economia SUA, cât și în sistemul monetar internațional. Nu numai că îi slăbesc autoritatea, subminează impactul previziunilor sale și erodează eficacitatea anticipărilor care ghidează economia, dar ar putea-o face vulnerabilă la interferențe externe. Acest lucru ar putea amenința și mai mult autonomia operațională de care are nevoie Fed ca să-și îndeplinească mandatul.
Privind în perspectivă, este puțin probabil ca Fed să fi făcut suficient pentru a compensa greșelile sale anterioare privind inflația. În timp ce inflația slăbește și va continua să o facă, aceasta se va produce cu prețul unor daune nejustificate aduse mijloacelor de trai. Și, după ce a permis ca inflația să devină încorporată în structura economiei, există încă riscul, mai târziu în 2023, ca aceasta să rămână lipită de o rată peste ținta de 2% a Fed. Dacă se întâmplă acest lucru, Fed va trebui să aleagă între opțiuni de politică la fel de incomode, care vor deveni toate și mai dureroase pentru societate dacă SUA intră în recesiune.
Pentru a face față unor astfel de provocări, Fed va trebui să treacă de eșecurile din 2021-22. Sarcina sa are acum o componentă externă critică, precum și cea internă la fel de importantă. Acesta este motivul pentru care această instituție vitală trebuie să ia exemplul din manualul remarcabil după care a jucat regretata regină, acum 30 de ani.
© Project Syndicate 2022
Traducere, adaptare și editare: Daniel Apostol, ClubEconomic
Leave feedback about this