Zilele acestea televiziunile au fost inundate de știri legate de magaparada militară din capital Chinei. Accentele de scandal nu puteau scăpa neexploatate de mass media și politicienii din România. Scânteia care a pornit pârjolul a fost prezența a doi foști premieri ai României la Beijing. Nu voi discuta despre oportunitatea prezenței acestora acolo dar voi ridica următoarea întrebare: își permite Europa (atenție, Europa, nu România) să ignore cu adevărat China?
Răspunsul e evident NU, indiferent câte ifose vom vedea prin cancelariile comunitare sau la Bruxelles! Economic, singura ce poate ignora într-o măsură mai mică sau mai mare China este SUA! Și vom vedea la final de material și în cât de mare măsură!
Deocamdată să rămânem la bătrânul continent și la construcția sa economic numită UE. În ciuda eforturilor depuse de țările europene de a reduce dependența de China pentru ceea ce numim materii prime și material critice, regiunea rămâne în mare măsură dependentă de resursele chineze. Un grafic al Visual Capitalist prezentat în ilustrația de mai jos arată ce procente de materii prime din aprovizionarea UE provin din China. Sunt luate în calcul 12 materii prime utilizate industrii cheie. Datele sunt pe 2024 și provin chiar din cercetări ale Comisiei Europene.
Evident că sectorul pe care rămânem cel mai expuși e cel verde: energie curată fără China, nu poate exista în Europa – sau nu la nivelul mult prea ideatic imaginat la Bruxelles! Europa depinde 100% de China pentru elementele grele din pământuri rare utilizate în tehnologii precum mașinile hibride, fibra optică și chiar energia nucleară.
În plus, 97% din magneziul consumat în Europa, pentru utilizări variind de la aliaje aerospațiale la piese auto, provine tot din această țară asiatică. Mai departe, aproape 80% din litiul din vehiculele electrice și bateriile electronice provine din China.
În acest context UE se confruntă cu o îngrijorare stringentă cu privire la accesul la materiale esențiale, având în vedere temerile că China și-ar putea „betona” dominația în acest sector. O soluție propusă este Legea UE privind materiile prime critice , care a intrat în vigoare în mai 2024. Legea prevede o cotă de 10% din toate materiile prime critice consumate în UE care să fie produse în UE. În plus, se solicită o creștere semnificativă a eforturilor de reciclare, ajungând la un total de până la 25% din consumul anual din UE.
În cele din urmă, se stabilește obiectivul de a reduce dependența oricărei materii prime critice de o singură țară din afara UE la mai puțin de 65% până în 2030. Pe hârtie lucrurile dau bine, problema este însă avem cum să îndeplinim ceea ce ne propunem? Din punctual meu de vedere din nou țintele sunt discutabile, la fel ca și strategia Zero Carbon, ce care riscă să paralizeze industria auto și să trimită milioane de oameni în șomaj și economii importante în recesiune (nu mai zic de inflația trimisă la ceruri de scumpirile induse de demersurile GREEN)!
Mergem mai departe la relația cu năbădăi dintre SUA și China. Economia Americii depinde în mare măsură de mineralele importate, multe dintre ele fiind esențiale pentru tehnologie, energie și apărare. Cele mai recente date de la US Geological Survey evidențiază amploarea acestei dependențe.
În 2024, Statele Unite se bazau în proporție de 100% pe importurile de 11 materii prime minerale cheie. Acestea includ materii prime industriale esențiale precum grafitul natural, manganul, fluorina și arsenicul. Vorbim de materiale vitale pentru fabricarea oțelului, producția de baterii de mașini și fabricarea de diverse substanțe chimice.
China rămâne principalul furnizor pentru multe dintre aceste resurse, în special pentru elementele de pământuri rare, de care SUA sunt în continuare foarte dependente.
În prezent, 80% din importurile americane de elemente de pământuri rare provin din China. Nu poate fi de mirare având în vedere faptul că această țara asiatică exploatează aproximativ 70% din pământurile rare ale lumii și deține un virtual monopol asupra rafinării și procesării.
Multe dintre aceste elemente sunt esențiale în aplicațiile militare, motoarele electrice și electronica de generație următoare. Companii precum Lockheed Martin, Tesla și Apple se bazează pe aceste materiale în produsele lor principale.
În contextul recentului război comercial cu președintele american Donald Trump, China a impus restricții la exportul de pământuri rare și materiale conexe în aprilie. Măsura a determinat deja marii producători auto – inclusiv BMW, Mercedes-Benz și Ford – să semnaleze dificultăți de producție cauzate de deficitul de aprovizionare.
Pe lângă elementele de pământuri rare, lista include și alte materiale critice pentru producția din SUA: Grafit (100% dependent de import) — esențial pentru anozii bateriilor litiu-ion, Mangan (100%) — utilizat în oțel și aliaje pentru baterii sau Fluorspat (100%) — esențial în producția de aluminiu și în fabricarea acidului fluorhidric.
Partea din dreapta a graficului ne arată că SUA e dependentă nu numai față de China la capitolul materii prime rare ci și față de alți jucători importanți cu care se războiește, la nivel de taxe, președintele Donald Trump. Vedem acolo pe listă India, vedem Canada și chiar Africa de Sud. Nu lipsește din tablou nici Rusia. Giumbușlucurile locatarului vremelnic de la Casa Albă referitoare la Canada sau Groenlanda au în spate un substrat economic mai mult decât evident.
Și încheie materialul cu o întrebare retorică pentru cârcotașii din zilelel astea: oare und ear fi fost frontal de luptă al Rusiei azi, dacă președintele chinez și-ar fid at acceptul și ar fi colaborat în lupta pentru *stârpirea neonazismului modern* cum îi place disctatorului Putin să peroreze oricărei personae este dispusă să-l asculte? Așadar, mai multă atenție și mai puțină obidă, domnilor, atunci când vorbim de China, pentru că tabloul global nu e tușat doar în alb și negru: iar nuanțele de gri pot schimba ușor peisajul în mod definitoriu!
Leave feedback about this