Din cauza întârzierilor mai mari de 90 de zile în plata ratelor la credite, consumatorii riscă să ajungă în executare silită. Demersurile prin care banca încearcă să își recupereze banii împrumutați pot să complice și mai mult situația debitorilor, de la poprirea veniturilor pe care aceștia le au, până la scoaterea la licitație a bunurilor pentru acoperirea datoriei.
Din fericire, scadența anticipată a creditului nu este un proces ireversibil, iar consumatorii se pot adresa băncii direct, sau prin intermediul CSALB, pentru găsirea unei soluții de plată, printr-un nou angajament.
Costurile executării silite, contestația la executare și soluțiile pe care le mai are un debitor după ce creditul lui a ajuns la un executor judecătoresc sunt printre temele discutate în podcastul găzduit de Centrul de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar (CSALB). Andrei Vieru, director Monitorizare Executare Silită Retail din Banca Transilvania și Bogdan Dumitrache, executor judecătoresc, au făcut mai multe recomandări consumatorilor aflați în proces de executare silită.
| PODCAST CSALB | https://youtu.be/aIAdzi_ADOs
Norel Moise: Care este profilul și comportamentul de plată al clienților care ajung în executare silită?
Andrei Vieru: Comportamentul de plată este modificat față de acum 10 ani, în sensul că sunt din ce în ce mai puțini clienți care intră în executare silită. Pe de o parte observăm că sunt consumatori care înțeleg cum funcționează produsele bancare, dar sunt și clienți care, din păcate, încă nu sunt familiarizați cu ce înseamnă un card de credit sau un credit de nevoi personale. Și acesta, lipsa educației financiare, este unul din motivele pentru care se ajunge în executare silită. Încercăm prin departamentele noastre să facem această educație de câte ori avem ocazia. Profilul debitorului executat silit este în proporție de 58%-60% al unui bărbat din mediul rural, care are o creanță de 40-50 de mii de lei din cauza unor carduri de credit sau credite de nevoi personale fără garanții. Creditele cu expuneri mari intră tot mai rar în executare silită.
VIDEO https://www.youtube.com/shorts/0jgEtoyB7_I
Bogdan Dumitrache: Am observat o modificare în comportamentul debitorilor. Acum câțiva ani aceștia lăsau procedura de executare să curgă până spre limita maximă, cu 2-3 zile înainte de al doilea termen de licitație, un termen cu risc de adjudecare. Acum, debitorii sunt mult mai diligenți. Reacționează imediat după ce le-a fost înființată prima poprire sau li s-a comunicat somația de executare, iar procesul nu mai este perceput ca un drum fără întoarcere. Putem vorbi de o maturizare a debitorilor care iau tot mai des în calcul posibilitatea de a ajunge la o înțelegere cu banca.
Norel Moise: Dacă ne referim la cadrul legislativ în care se desfășoară executarea, ce mai poate face un consumator care este executat silit?
Andrei Vieru: Cadrul legislativ pare greoi, cu termene lungi și mult timp pierdut, atât pentru creditor și debitor, cât și pentru executor. Sunt procese de executare silită care durează peste 10-12 ani. Debitorul are de ales între două scenarii: unul în care poate fi activ în executarea silită, în sensul în care dorește să aibă un dialog cu creditorul și cu executorul. În scenariul al doilea este pasiv, nu îl mai interesează ce se întâmplă cu creanța pe care o are, cu popririle sau valorificarea activelor pe care le are în patrimoniu. Noi îi încurajăm de fiecare dată când avem posibilitatea și discutăm cu debitorii, să vină la negocieri, să vină către CSALB, unde ne putem pune de acord să închidem creanța în condiții amiabile. Nimeni nu dorește să scoată la vânzare bunuri mobile sau imobile doar pentru a închide creanța. Putem ajunge la angajamente de plată în executare silită, chiar dacă nu pe termene la fel de lungi cum ar fi fost contractul de credit inițial, de 10-15 ani.
VIDEO https://www.youtube.com/shorts/LaVEQhJ5rY4
Bogdan Dumitrache: Primul pas în procedura de executare silită este marcat de faptul că cel care e titularul creanței, creditorul, depune cerea de executare la executorul judecătoresc. Din acel moment se avansează niște cheltuieli care vor fi cheltuieli de executare. De aceea, cu cât debitorul și creditorul intră într-o negociere imediat după momentul depunerii cererii de executare, cu atât cheltuielile implicate vor fi mai mici. Șansele cresc dacă se încearcă negocierea înainte de licitație, înainte de cheltuieli precum ororariul executorului, al expertului evaluator, de costurile cu îndeplinirea formalității de publicitate imobiliară sau de publicitatea licitației.
VIDEO https://www.youtube.com/shorts/8WzH_s4TUNw
Am observat că foarte frecvent creditorul recurge la înființarea popririi. Practic, sunt blocate veniturile pe care debitorul le are la instituțiile de credit, în conturi sau sume la care are dreptul în raport cu alte persoane fizice sau juridice. Angajatorul este identificat de executorul care are acces la baza de date sau, cazul și mai amar, se recurge la poprirea veniturilor din pensii. Vorbim de poprirea a o treime din venitul net. Dacă sunt mai multe creanțe pentru care se face executarea, se poate popri jumătate din net. Se pot popri și alte sume. De exemplu, dacă debitorul are un apartament închiriat, chiria poate fi poprită integral de la chiriaș.
Interviul integral cu cei doi specialiști, incluzând soluțiile pentru a scăpa de executare silită, îl puteți urmări AICI
Leave feedback about this