Autorul, Mohamed A. El-Erian, președinte al Colegiului Queens de la Universitatea din Cambridge, este profesor la Wharton School a Universității din Pennsylvania și autorul cărții The Only Game in Town: Central Banks, Instability, and Avoiding the Next Collapse (Random House, 2016).
S-ar putea crede că prezicerea următoarelor mișcări de politică ale Rezervei Federale a SUA (FED, n.trad) ar deveni mai ușoară acum că a crescut deja ratele dobânzilor de zece ori consecutiv, pentru un total de cinci puncte procentuale. Să nu ne grăbim: bănuiesc că puțini, sau nimeni chiar, știu cu siguranță ce va face Fed la întâlnirea sa din 13-14 iunie – ba chiar nici măcar Fed însăși.
În ultimele două săptămâni, oficialii de la cea mai puternică și influentă bancă centrală din lume au semnalat o serie de acțiuni posibile, de la creșterea din nou a ratelor dobânzilor până la „întreruperea” sau „sărirea” acestei runde și reluarea procesului de înăsprire în iulie. Un oficial al Fed a sugerat chiar că ar fi fost mai bine ca instituția să nu crească dobânda la ultima sa întâlnire, în mai.
Nu știm unde va ateriza Fed din două motive principale. Este o bancă centrală care este excesiv de dependentă de date într-o economie neobișnuit de fluidă; și îi lipsește o bază strategică solidă. Pentru Fed de astăzi, mult va depinde de datele privind ocuparea forței de muncă și de inflația care vor fi publicate în zilele de dinainte de întrunirea Comitetului Federal pentru Piața Deschisă (FOMC) de stabilire a politicilor. Așa cum stau lucrurile (la sfârșitul lunii mai), datele îi vor determina probabil să crească din nou ratele. Nu asta aș face, având în vedere ceea ce cred că ar trebui să fie o abordare mai laică și mai strategică a politicii monetare.
Este tentant să atribuim gama largă de opinii emise de oficialii Fed fluidității condițiilor economice și financiare. La urma urmei, saga privind plafonul datoriilor din America și trepidațiile sistemului bancar au complicat și mai mult perspectiva deja incertă pentru creștere și inflație la nivel mondial. Dar această explicație este prea îngustă și este puțin probabil să reziste testului timpului. Motivul real pentru care avem atât de multă confuzie de politică este că Fed se bazează pe un cadru politic neadecvat și pe o țintă de inflație depășită. Ambele probleme au fost agravate de o serie de erori (în analiză, prognoză, comunicare, măsuri de politică, reglementare și supraveghere) în ultimii doi ani.
Acum o largă majoritate este de acord că Fed și-a săpat singură groapa atunci când a gestionat greșit răspunsurile inițiale critice la revenirea inflației. De atunci, factorii de decizie politică s-au tot chinuit să iasă din ea. Fed nu numai că a calificat greșit inflația ca fiind „tranzitorie” pentru cea mai mare parte a anului 2021, în ciuda tot mai multor dovezi contrare și avertismentelor de la economiști proeminenți. A mai și răspuns prea timid după ce președintele Fed, Jerome Powell, a recunoscut, la sfârșitul lui noiembrie 2021, că „este probabil un moment bun să renunțăm la acel cuvânt [‘tranzitoriu’] și să încercăm să explicăm mai clar la ce ne referim”.
Acești doi pași greșiți au însemnat că Fed va trebui să facă o recuperare masivă, ceea ce a făcut prin implementarea celui mai concentrat set de majorări ale ratelor din ultimele decenii. O astfel de înăsprire bruscă generează riscuri mai mari atât pentru creștere, cât și pentru stabilitatea financiară. Cu toate acestea, procesul de recuperare a venit prea târziu pentru a preveni migrarea presiunilor inflaționiste din sectorul bunurilor către servicii și salarii. Această evoluție crucială a făcut ca inflația de bază (care exclude prețurile volatile la alimente și energie) să fie mai încăpățânată și mai puțin sensibilă la creșterea ratelor, crescând și mai mult riscul de agravare a erorilor de politică.
Această secvență explică, de asemenea, de ce oficialii Fed par să fie împrăștiați pe toată harta atunci când vine vorba de viitoarele mișcări de politică. După ce au ratat o fereastră larg deschisă pentru implementarea celui mai bun răspuns posibil, aceștia se trezesc acum într-o mlaștină de politici de al doilea rând, unde fiecare opțiune implică un risc ridicat de daune colaterale și consecințe nedorite. Creșteți iar rata dobânzii în iunie și creșteți riscul de a împinge economia în recesiune și de a reaprinde instabilitatea financiară. Abțineți-vă de la creșteri și riscați să pierdeți și mai multă credibilitate (o problemă agravată de dependența excesivă a Fed de datele retrospective pentru mișcările de politică care acționează cu întârziere).
Bănuiesc că, dacă următoarea rundă de date privind piața muncii și prețurile de consum continuă să surprindă din punct de vedere puternic, Fed va anunța o altă creștere a ratei în iunie. Dar, indiferent de ceea ce decide, prioritatea sa principală acum ar trebui să fie folosirea următoarelor câteva luni pentru a aborda în primul rând slăbiciunile structurale care au dus la această harababură. Aceasta înseamnă nu numai revizuirea cadrului său de politică monetară și evaluarea internă a adecvării țintei sale de inflație, ci și abordarea insularității sale instituționale, lipsa diversității cognitive și responsabilitatea slabă.
Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic.ro
Drepturi de autor: Project Syndicate, 2022.
Leave feedback about this