Valoarea totală a plăților făcute de societățile care practică asigurările de viață în România a atins 445 de milioane de lei în primele trei luni din 2024, acesta fiind un record trimestrial, conform unei analize Studii Financiare bazate pe rapoartele ASF din ultimii mai mult de zece ani. Cea mai mare parte a plăților vine din contracte ajunse la maturitate și mai ales din răscumpărări totale sau parțiale ale contractelor, adică beneficiari sunt clienți care au decis să închidă contractul înainte de termen. Răscumpărarea este o mișcare care nu este niciodată avantajoasă în situații normale, dar poate face diferența în perioade de criză majoră.
Asigurările de viață demonstrează că pot fi un sprijin pentru cei care le dețin, nu doar pentru familiile acestora, atunci când este vorba despre produse cu acumulare sau cu componentă investițională care permit încasarea unei sume înainte de expirarea contractului. În primele trei luni ale acestui an, arată datele Autorității de Supraveghere Financiară, s-au plătit 445 de milioane de lei pentru indemnizații brute, maturități și răscumpărări totale și parțiale.
În perioada similară a lui 2023 se plătiseră doar 369 de milioane de lei, cu 21% mai puțin, în timp ce în primul trimestru din 2022, perioada în care se înregistrase anteriorul record, s-au plătit 423 de milioane de lei. Între 2014 și 2022, sumele plătite în primul trimestru au fost cu mult mai mici, urmând o evoluție aproape constantă între 150 și 200 de milioane de lei.
Cea mai mare parte a plăților a venit, ca întotdeauna, din contracte ajunse la maturitate și mai ales din răscumpărări totale sau parțiale. Plățile pentru contracte ajunse la maturitate sunt situațiile în care riscul asigurat (adică decesul clientului) nu s-a manifestat, însă contractul a ajuns la scadență, fără ca asiguratul să îl prelungească. Răscumpărările sunt situațiile în care asiguratul decide, din diverse motive, să închidă contractul înainte de scadență, asumându-și pierderi. În general, indemnizațiile brute, adică plățile pentru familiile celor decedați se învârt în jurul a 30% din plățile totale și au fost relativ constante, în ultimul deceniu, ceea ce arată că atunci când e vorba de oscilații majore acestea sunt provocate de răscumpărări.
De ce răscumpără clienții contractele și de ce e o decizie pierzătoare, dacă nu e una de viață și de moarte? Totul despre răscumpărări
În condiții normale, un client al unei societăți de asigurare nu are niciun motiv economic pentru a răscumpăra contractul înainte de termen, pote cu excepția situației în care este nemulțumit de randamentele oferite (doar în cazul polițelor cu componenta investițională), dar această posibilitate este redusă având în vedere că și numărul produselor cu componentă investițională este foarte mic.
Cine ia o astfel de decizie o face fie pentru că situația sa financiară s-a degradat atât de mult încât nu își mai poate permite să achite prima aferentă fie că apare o situație neprevăzută (cehltuieli de sănătate sau altele) care presupune cheltuieli substanțiale. Din această perspectivă, creșterea răscumpărărilor este în linie, de exemplu, cu diminuarea depozitelor bancare, fenomen vizibil o perioadă care arată că românii au motive să “umble” la economii.
Altfel, în condiții normale, răscumpărarea nu este deloc o soluție. Toată lumea pierde atunci când un contract de asigurare de viață este răscumpărat înainte de termen, mai mult clientul, mai puțin asigurătorul. Așa sună, sintetic, analiza unui consultant cu experiență în zona asigurărilor de viață. Mai concret, clientul pierde inclusiv sume de bani pe care le-ar fi putut acumula, dar și sume care provin din plata unor taxe specifice acțiunii de răscumpărare a contractului.
Iată, mai întâi, cum este definită răscumpărarea într-un contract de asigurare cu acumulare.
În cazul în care Contractul de asigurare își încetează efectele fără obligativitatea contractuală a Asigurătorului de a plăti vreo Indemnizație de asigurare, Asigurătorul va plăti persoanelor îndreptățite contractual Valoarea de răscumpărare calculată la data încetării efectelor Contractului de asigurare sau la data producerii Evenimentului asigurat, după caz.
Valoarea de răscumpărare este calculată de Asigurător ca valoarea rezervei matematice din care se deduce taxa de răscumpărare. Taxa de răscumpărare se determină ca procent aplicat valorii rezervei matematice, procent adus la cunoștința Asiguratului, înainte de încheierea Contractului de asigurare, prin intermediul documentului „Evoluția estimativă a contractului de asigurare”. Valoarea de răscumpărare nu corespunde valoric contravalorii sumei Primelor plătite.
– În cazul unui Contract de asigurare cu plată eșalonată a Primelor de asigurare (anuală, semestrială, trimestrială sau lunară), nu va exista Valoare de răscumpărare în timpul primilor 3 (trei) ani de la Data încheierii Cererii de asigurare și nici ulterior, dacă al treilea an de asigurare nu a fost achitat
integral.
Rezerva matematică este definită astfel: ” O parte din Primele de asigurare plătite pentru asigurarea de baz[ calculată în baza unei metode actuariale recunoscute cu scopul de a asigura îndeplinire obligațiilor contractuale al Asigurătorului.” În termenii clientului, rezerva matematică este suma brută care i se cuvine în condițiile în care contractul este dus până la capăt.
Ce pierde, concret, clientul care răscumpără contractul, în funcție de tipul asigurării
Am stat de vorbă cu brokerul Cristian Vasile, șeful departamentului de asigurări de viață al celui mai mare intermediar de asigurări din România. Acesta explică, la obiect, ce pierde fiecare actor din circuitul unui contract de asigurare de viață și detaliază care sunt neajunsurile pentru client, în funcție de tipul produsului. Redăm mai jos explicațiile sale.
Asiguratul.
Acesta are de suferit, indifferent de tipul de asigurare de viață pe care îl are, astfel :
Asigurare clasică de viață.
Principala pierdere a clientului este componenta de protective.
Prin neplata primelor de asigurare contractul se reziliază. Acest tip de asigurare nu are valoare de răscumpărare.
Dacă ulterior asiguratul dorește încheierea unei noi asigurări clasice de viață el este, din nou, evaluat medical, ocupațional și financiar. În urma acestei evaluării el poate fi acceptat în asigurare standard, cu plata unei prime de asigurare suplimentare ( extraprimă sau extramortalitate), poate primi excluderi pe anumite afecțiuni pre-existente sau pur și simplu poate fi refuzat de către asigurător.
Asigurare mixtă de viață.
În cazul rezilierii acestui tip de contract clientul pierde componența de protecție și suportă și o pierdere financiară.
La momentul rezilierii clientul încasează valoare de răscumparare.
În primii 2-3 ani de contract valoarea de rascumpărare este zero.
Rezilierea prematură a unei asigurări mixte de viață generează o pierdere financiară pentru client.
Taxa de răscumpărare percepută de asigurător este cu atât mai mare cu cat durata contractului este mai lungă. Cu cât rezilierea se face mai aproape de începutul contractului, cu atat aceasta este mai mare.
La momentul rezilierii asigurării mixte de viața asigurătorul reține cheltuielile nededuse pentru perioada de contract rămasă neparcursă.
La momentul rezilierii asigurării mixte de viață clientul pierde și contul de participare la profit, dacă acesta există.
Asigurare de viață tip unit- linked.
Flexibilitatea acestui tip de asigurare, permite contractantului efectuarea de rascumparari partiale, pe durata contractului.
La rezilierea unui astfel de contract componenta de protectie ( asigurare de bază și clauzele suplimentare ) încetează.
Din unitățile de fond deținute de contractant, asigurătorul reține cheltuielile nededuse până la finalul contractului iar diferența este plătită contractantului ca și valoare de răscumpărare.
Aceasta poate fi zero în primii doi sau trei ani de contract.
Singurele unități de fond existente în contul contractantului care nu sunt afectate de rezilierea prematură a contractului sunt unitățile de investiție, cumpărate din primele suplimentare ( top-upuri ) plătite de contractant.
De cele mai multe ori, în perioade de criză, prețul unităților de fond deținute de contractant este mai scăzut, astfel încât și din acest punct de vedere clientul are de pierdut.
Intermediar/vânzător.
Acesta poate pierde comisionul încasat necuvenit ( dacă este cazul ) , comisioanele cuvenite pentru administrarea contractelor de asigurare.
Poate pierde posibilitatea de a primi recomandări de la client, de a completa cu alte forme de asigurare nevoile de protecție, etc.
Asigurător.
Financiar acesta are cel mai puțin de pierdut.
El pierde posibilitatea de a administra contractul pe termen mediu și lung, de a promova/vinde alte forme de asigurare acestui client, etc.
Leave feedback about this