Într-o perioadă marcată de schimbări economice rapide, presiuni inflaționiste, transformare digitală și reconfigurarea modelelor de afaceri, evaluarea activelor capătă o importanță strategică. Dincolo de rolul său tehnic, aceasta contribuie la funcționarea eficientă a piețelor, la alocarea corectă a capitalului și la menținerea stabilității financiare. Într-un mediu în care valoarea este influențată de factori tot mai diverși – de la tehnologie și date până la sustenabilitate și riscuri climatice – profesia de evaluator este chemată să ofere repere credibile și relevante pentru procesul decizional.
Analiza a apărut în numărul 51 al Revistei ANEVAR, care poate fi citit integral AICI
Trăim într-o perioadă în care schimbarea a devenit noua constantă a economiei globale. Pandemia, tensiunile geopolitice, accelerarea digitalizării și apariția unor noi surse de risc au modificat profund modul în care investitorii, companiile și instituțiile financiare înțeleg valoarea.
Dacă în trecut valoarea unui activ era asociată în principal cu caracteristicile sale fizice sau cu performanțele sale istorice, astăzi aceasta este influențată din ce în ce mai mult de factori intangibili, de capacitatea de adaptare și de perspectivele de dezvoltare pe termen lung. În acest context, evaluarea activelor devine un element esențial al infrastructurii economice. O evaluare riguroasă contribuie la reducerea asimetriilor informaționale, la creșterea încrederii în piețe și la fundamentarea unor decizii de investiții sustenabile.
În raportul său privind stabilitatea financiară, Fondul Monetar Internațional subliniază că „prețurile activelor reprezintă unul dintre principalele canale prin care șocurile economice sunt transmise către sistemul financiar și economia reală”. Această observație evidențiază legătura directă dintre evaluare și reziliența sistemului financiar.
Evaluarea activelor – un pilon al stabilității financiare Stabilitatea financiară nu înseamnă absența riscurilor, ci capacitatea sistemului financiar de a absorbi șocurile și de a continua să își îndeplinească funcțiile esențiale. În acest proces, evaluarea activelor are un rol fundamental.
Asigurătorii utilizează evaluările pentru stabilirea valorii garanțiilor și pentru calculul expunerilor la risc. Investitorii se bazează pe acestea pentru fundamentarea deciziilor de alocare a capitalului. Autoritățile de supraveghere urmăresc, la rândul lor, corectitudinea evaluărilor pentru a identifica eventuale vulnerabilități sistemice sau potențiale probleme de solvabilitate.
Potrivit unui studiu publicat de Banca Reglementelor Internaționale (BIS), episoadele de instabilitate financiară sunt adesea precedate de perioade în care valorile activelor se îndepărtează semnificativ de fundamentele economice. În asemenea situații, evaluarea profesionistă reprezintă unul dintre mecanismele prin care pot fi limitate acumulările excesive de risc.
Volatilitatea economică și provocările evaluării
Ultimii ani au readus în atenție fenomene pe care multe economii dezvoltate nu le mai experimentaseră de decenii: inflație ridicată, creșteri accelerate ale dobânzilor și incertitudine geopolitică, plus transformarea digitală accelerată. Aceste evoluții influențează direct procesele de evaluare. Costul capitalului crește, ratele de actualizare se modifică, iar estimarea fluxurilor viitoare de numerar devine mai dificilă.
Conform cercetărilor realizate de OECD, perioadele de incertitudine ridicată determină creșterea primei de risc solicitate de investitori, ceea ce conduce la ajustări semnificative ale valorilor activelor. Pentru evaluatori, aceasta presupune o atenție sporită acordată scenariilor, analizelor de sensibilitate și testelor de stres.
Economia digitală și ascensiunea activelor intangibile
Una dintre cele mai importante transformări economice ale ultimelor decenii este creșterea ponderii activelor intangibile în valoarea companiilor.
Cercetătorii Jonathan Haskel și Stian Westlake arată în lucrarea „Capitalism without Capital” că investițiile în active intangibile au depășit în multe economii dezvoltate investițiile în active fizice. Datele, software-ul, proprietatea intelectuală, reputația și capitalul organizațional generează astăzi o parte semnificativă a valorii corporative.
Această evoluție creează provocări importante pentru profesia de evaluator. Spre deosebire de activele tangibile, activele intangibile sunt mai greu de observat, de comparat și de cuantificat. Cu toate acestea, relevanța lor economică este incontestabilă.
Sustenabilitatea – un nou determinant al valorii
În ultimii ani, investitorii au început să privească performanța financiară prin prisma sustenabilității. Factorii ESG au devenit criterii importante în evaluarea riscurilor și oportunităților.
Un studiu amplu realizat de Friede, Busch și Bassen, care a analizat peste 2.000 de cercetări academice, concluzionează că există o relație predominant pozitivă între performanța ESG și performanța financiară a companiilor.
Această concluzie sugerează că sustenabilitatea nu mai poate fi tratată ca un element secundar al evaluării. Ea devine parte integrantă a procesului de determinare a valorii.
Inteligența artificială și viitorul profesiei
Progresele în domeniul inteligenței artificiale oferă evaluatorilor instrumente fără precedent pentru colectarea și analizarea datelor. Modelele predictive, analiza automată a documentelor și sistemele avansate de evaluare asistată pot îmbunătăți semnificativ eficiența și acuratețea procesului de evaluare. Cu toate acestea, tehnologia nu poate substitui judecata profesională.
Profesorii Erik Brynjolfsson și Andrew McAfee observau încă din lucrarea „The Second Machine Age” că valoarea tehnologiei nu constă în înlocuirea expertului, ci în amplificarea capacității acestuia de analiză și decizie. În evaluare, această afirmație este deosebit de relevantă. Algoritmii pot identifica modele și corelații, însă interpretarea economică și validarea profesională rămân responsabilitatea evaluatorului.
Concluzii
Evaluarea activelor se află astăzi la intersecția dintre economie, tehnologie și managementul riscului. Într-un mediu caracterizat de volatilitate și transformare structurală, rolul evaluatorului depășește sfera determinării unei valori și se extinde către susținerea stabilității financiare și a dezvoltării economice sustenabile.
Provocările generate de digitalizare, activele intangibile, inteligența artificială și criteriile ESG nu diminuează relevanța profesiei, ci o sporesc. Capacitatea evaluatorilor de a integra aceste schimbări în metodologiile și practicile lor va reprezenta unul dintre factorii esențiali ai dezvoltării profesiei în anii următori. În cele din urmă, valoarea nu este doar rezultatul unei formule de calcul. Ea reflectă încrederea pe care societatea o acordă viitorului.
Bibliografie
1. Haskel, J., & Westlake, S. (2018), Capitalism Without Capital: The Rise of the Intangible Economy.
2. Friede, G., Busch, T., & Bassen, A. (2015), ESG and Financial Performance: Aggregated Evidence from More Than 2000 Empirical Studies.
3. Brynjolfsson, E., & McAfee, A. (2014), The Second Machine Age.
4. BIS – Asset Prices and Financial Stability Reports.
5. IMF – Global Financial Stability Report.
6. OECD – Financial Markets Trends.
7. IVSC – International Valuation Standards.
8. World Bank – Global Economic Prospects
Leave feedback about this