Economia Rusiei nu este deloc imună la restricțiile impuse de țările occidentale și nici la efortul susținut de război, așa cum a lăsat propaganda să se înțeleagă. Vitalie Cojocari, jurnalist, unul dintre oamenii cu expertiză importantă în spațiul ex-sovietic, va scrie, pentru Studii Financiare, o serie de materiale dedicate situației economice din zona Rusiei. Astăzi, a doua parte, despre starea reală a economiei ruse, dincolo de ecranele de fum ale Moscovei. Vitalie Cojocari poate fi urmărit și pe canalul său de YouTube.
În prima parte a anului 2026, datele oficiale din Rusia au început, în sfârșit, să arate o realitate sumbră pe care economiștii independenți o anticipau de mult: trecerea la o scădere economică vizibilă. Totuși, cifrele venite de la Moscova trebuie privite cu un uriaș scepticism. Economistul rus Constantin Sonin, profesor la Universitatea din Chicago, avertizează că instituțiile de statistică de la Moscova oferă date profund distorsionate.
Citește și: Kremlinul recunoaște că economia rusească încetinește
„Mi se pare că nu ar trebui să avem încredere în niciuna dintre aceste cifre, deoarece în timpul războiului datele sunt raportate inexact. Nici Rosstat, nici Ministerul Economiei și nici Banca Centrală nu se bazează pe un model bun. Ei nu au un astfel de model care să le permită să ofere cifre exacte”, a declarat Constantin Sonin într-un podcast al publicației rusești Insider.
Creșterea militară ascunde moartea sectorului civil
În spatele propagandei care lăuda „reziliența” Rusiei în ultimii doi ani se ascunde o realitate economică complet distorsionată. Așa-zisa creștere raportată anterior a fost alimentată exclusiv de producția de armament. De fapt e o gaură neagră din punct de vedere economic pentru că nu generează bunăstare pe termen lung.
Sonin explică de unde veneau raportările pozitive și ce se întâmplă în realitate cu nivelul de trai al populației:
„Cea mai mare parte a creșterii despre care raportau organele statistice în precedenții doi ani a fost o creștere a producției de drone, rachete, avioane. Întreaga creștere a producției a fost în întregime în domeniul militar. Tot ceea ce ține de consumul oamenilor, de construcția de infrastructură, peste tot a fost fie scădere, fie stagnare.”
Profesorul subliniază că datele oferite de autoritățile ruse se contrazic între ele. De pildă, cifrele inflației nu se potrivesc cu restul indicatorilor Băncii Centrale din Rusia. Producția nu se corelează cu transportul de mărfuri, iar pretinsa creștere a veniturilor populației este doar o ficțiune matematică.
„An de an Rosstat raportează o creștere a veniturilor reale, dar nu se vede absolut deloc pe ce le cheltuiesc oamenii. Economiile oamenilor nu cresc. Veniturile lor reale s-ar presupune că sunt în creștere, dar în același timp ei nu mănâncă mai mult, nu sunt în vacanțe mai mult, nu cheltuiesc mai mult pe educație.”
Cum se vede declinul? Efectul din viața de zi cu zi
Pentru cetățeanul de rând, dezastrul economic nu se măsoară în procente din PIB, ci în degradarea lentă, dar clară a calității vieții. Cenzura de la Moscova a mers până acolo încât a interzis economiștilor să mai facă prognoze privind prețurile la alimente și benzină. Este o măsură pe care Sonin o pune pe seama dorinței disperate a oficialilor de a-și asigura un „confort psihologic” și de a ascunde realitatea. Totuși, efectele sunt imposibil de mascat.
„Vedem cu certitudine semne că nivelul de trai în Rusia scade, consumul scade și se înrăutățește. Oamenii cumpără mai puține mașini, mănâncă mai ieftin, merg mai puțin în vacanțe. Toate acestea se întâmplă lent”, explică economistul.
Întrebat cum poate fi definită concret această pierdere economică, Constantin Sonin oferă o perspectivă a prețului plătit de societatea rusă:
„Cum poate fi simțită? Un om ar fi putut să-și schimbe mașina peste trei ani, dar o va schimba peste șase. Ar fi putut să locuiască într-un apartament cu patru sau cinci camere, dar locuiește cu doi copii într-unul cu trei camere. Ar fi putut să-i pună copilului aparat dentar, dar nu-i va pune. Copilul ar fi putut să învețe la o facultate bună, în schimb, copilul asamblează drone. Când această daună se însumează pentru fiecare om și se înmulțește cu 140 de milioane de oameni, este o pierdere absolut uriașă.”
Inclusiv fenomenul raportat recent de presă, conform căruia rușii consumă mai mult alcool în ciuda scumpirilor, este tot un indicator al sărăcirii. Oamenii nu mai au acces la bunuri de calitate sau la vacanțe și înlocuiesc consumul normal cu opțiuni mai ieftine și distructive.
„Faptul că ați băut o sticlă de vodcă în loc de vin, în loc de o plimbare sau în loc de o ședință la cinematograf, asta este înlocuirea consumului cu unul mai ieftin și mai prost”, adaugă Sonin.
Rafinăriile lovite și iluzia banilor din petrol
Nici măcar creșterile de moment ale veniturilor din petrol și gaze nu ajung să salveze bugetul statului. Loviturile ucrainene asupra rafinăriilor rusești (precum cele de la Tuapse, Perm, Ust-Luga sau Primorsk) au creat vulnerabilități majore. Pentru a menține sectorul pe linia de plutire, guvernul este obligat să returneze banii companiilor petroliere pentru reparații, golind vistieria publică.
„Judecând după suma pe care guvernul a lăsat-o oficial petroliștilor în martie 2026, dauna este colosală. Și acesta este într-adevăr un loc vulnerabil. Profiturile mici obținute de buget în martie sunt tocmai rezultatul faptului că din veniturile crescute ale petroliștilor o parte semnificativă le-a fost lăsată lor (aproape 400 de miliarde). Banii vor merge la restabilirea instalațiilor de petrol distruse”, explică profesorul de la Universitatea din Chicago.
În plus, Sonin amintește că aceste distrugeri sunt consecința directă a deciziilor Kremlinului: „Dacă Rusia nu ataca Ucraina, nimeni nu ar fi aplicat lovituri asupra Tuapse, Perm.”
Sistemul bancar este în aer, iar depozitele vor fi înghițite de inflație
O altă vulnerabilitate sistemică majoră o reprezintă sectorul bancar. Faptul că fiecare a cincea bancă din Rusia a devenit neprofitabilă este o consecință directă a izolării și a sufocării sectorului civil. În timp ce statul pompează bani direct în fabricile de armament, băncile comerciale își pierd utilitatea și stabilitatea.
În acest context, apelurile disperate ale oficialilor ruși ca populația să-și ducă banii în bănci sunt privite cu panică de cetățeni. Constantin Sonin îi sfătuiește pe ruși să nu aibă încredere în promisiunile oficiale și avertizează că devalorizarea economiilor este inevitabilă, urmând modelul colapsului sovietic:
„Banii trebuie păstrați în cele mai sigure bănci. Desigur, cu cât mai mulți bani se pot păstra în dolari și euro sub pernă, ca să fie în siguranță, cu atât mai bine. Păstrarea depozitelor în ruble și speranța că aceasta este o rezervă pe termen lung pentru viitor este absurd în aceste condiții.”
Spre deosebire de scenariile care circulă deja pe rețelele sociale, unde se vorbește despre o înghețare fizică a conturilor, Sonin anticipează un mecanism mult mai perfid, dar la fel de distructiv:
„Confiscarea depozitelor se va face prin inflație și nu prin înghețare. Cum au confiscat depozitele pe care le aveau oamenii la sfârșitul perioadei sovietice? Oamenilor nu le-au luat depozitele de pe conturile lor. Pur și simplu au avut 5 mii de ruble cât costa o mașină, iar apoi au avut 5 mii de ruble cât costa un hamburger.”
Războiul distruge capitalul uman
Dincolo de cifre, bănci și barili de petrol, cea mai mare palmă dată economiei ruse este distrugerea propriei populații. Rusia s-a confruntat cu un exod masiv al creierelor, cu un val de emigrare format din oameni tineri, sănătoși și inteligenți. În plsu, războiul provoacă o mortalitate mare în rândul segmentului cel mai productiv al societății.
Dezechilibrul demografic și de gen din Rusia, accentuat dramatic, reprezintă o condamnare pe termen lung.
Concluzia lui Constantin Sonin este un rechizitoriu la adresa cinismului cu care puterea de la Moscova își privește cetățenii doar ca pe o masă de manevră:
„Astăzi, în Rusia dacă un om nu este ucis de alcool până la 35 de ani, dacă nu a intrat la închisoare, dacă nu este trimis la război și nu a pierit sub Pokrovsk, atunci e deja un lucru bun. Este bine pentru că acest om ar mai fi lucrat încă 20 de ani și ar fi produs ceva!”
Leave feedback about this